Kawasaki Vulcan S la 25,000km

Acesta se dorește un soi de review pentru motocicleta mea. E o motocicletă care, încă de la lansarea din 2015, a fost extrem de populară așa că youtube și blogurile sunt pline de prezentări. Totuși, unde merge mia, merge și suta, nu?

Am luat-o pentru că acele prezentări și prețul m-au convins. E genul de motocicletă așa cum îți dorești să fie vaca: grasă, lăptoasă și devreme acasă. Am plătit pe ea, în 2017 (era modelul din 2016), un preț excepțional de bun – doar 7400$ CAD (cam 4500 euro). Avea și șaua de pasager și suportul de picioare pentru el – care sunt cam 500$ (în curând ne vor vinde și șuruburile separat). Dar am luat-o din St Anne, din sudul Montrealului, cu mai bine de 1000$ cât ar fi costat aceeași moto în Ottawa. Și am cumpărat-o în februarie care, așa cum vă imaginați, nu-i lună de mari vânzări moto în Canada.

Kawasaki Vulcan S are un motor de 650cc, doi cilindri paraleli. Aparent nu e nimic impresionant, mai ales în A de Nord unde mulți cred că motocicletele trebuie să aibă de la 1000 cc în sus (hai, bine, lăsăm de la noi – merg și cele de 900). Dar motorul ei e același motor din Kawasaki Ninja 650 cc – care e o motocicletă sport cu performanțe pe măsură. A fost ușor modificat ca să-i dea mai mult torque la turații reduse, ceea ce se așteaptă de la un cruiser (motocicletele pe care stai drept pe șea). Chiar și așa pedigree-ul ei e special, Ninja fiind un model celebru. Problema, bine-știută, cu motoarele cu doi cilindri în paralel e că sunt… ei bine, plictisitoare. Au dreptate. Motocicleta, la turații obișnuite, e blândă, docilă. Dar dacă nu te temi s-o deschizi, să treci de 4000-4500 ture/min (maximul e la 9500), atunci brusc descoperi BESTIA. De la 0 ajungi la 100 km/h, dacă accelerezi cum trebuie, în doar 4.1-4.2 secunde. E cel mai rapid cruiser – competitând vajnic cu motociclete de 1200-1400 cc.

Această natură schizofrenică, de Dr Jekyll and Mr Hyde, a motocicletei poate părea problematică. Dimpotrivă, e ceea ce o face potrivită și pentru începători, și pentru avansați. Sau, cum spunea un vlogger, poți învăța pe ea dar după un an sau doi nu simți că trebuie s-o schimbi, că ai nevoie de ceva mai puternic. Începător sau avansat oricine se va bucura de cât de joasă și stabilă este – dar are 3 reglaje, făcând-o potrivită și pentru motocicliști de 1.8-1.9m. Iar sistemul ABS – nu știu aici, în A de Nord, o motocicletă mai ieftină cu ABS – este excelent, și permite unui motociclistului să apese frânele cât de tare dorește fără să piardă controlul.

Motocicleta are 61CP și, pentru că transmisia e pe lanț, pierde doar 5% din ei până la roată. Desigur, lanțul presupune întreținere: ungere la 600 km, ajustare la 1000 și schimbare la 25-30,000 km. Nu am făcut această întreținere 100% ca la carte – doar nu aveam să mă opresc într-o călătorie de 2500 km, ca să ung lanțul – dar e oricum infinit mai intensivă decât, să zicem, Honda Shadow 750, fosta mea motocicletă, care avea ax cardanic. Dar când mă apucă jalea, îmi spun că Shadow-ul avea doar 47CP din care pierdea 25-30% prin acel ax cardanic convenabil.

Ca să fiu sincer, titlul e mincinos. Motocicleta “abia” are 24,884 km. Dar cum spunea cineva, o regulă grosieră, spune că 1 km la motocicletă e ca 4 la mașină. Kawasaki-ul meu, de exemplu, ajunge la 5500-5700 ture/min ca să țină 120 km/autostradă (comparativ cu Hyundai-ul meu de 2.4L care e abia la 2000) – deci asta va duce la uzură mai curând, deși îl țin mereu pe ulei sintetic. Consumul e foarte bun pentru vitezele la care un cruiser e gândit: 80-100 km/h. Vorbim de un 3.5L/100km. La 110 crește iar la 120 e peste 5, mai ales dacă ai vânt din față. Media e 4.5-4.7L/100km. Pentru un european asta poate părea mult, mai ales pt un motor atât de mic – dar Kawasaki extrage aproape la fel de mulți CP din 650cc cât Dacia părinților noștri extrăgea din 1.4L, și asta nu se poate face cu consum extrem de mic.

E ușoară, 223kg cu rezervorul plin, și foarte manevrabilă. Nu este însă atât de ușoară încât să te fluture vântul pe autostradă (cum s-ar întâmpla cu un Honda Rebel 250-300cc).

Modificările/adăugirile sunt extrem de puține – motocicleta e bine tunată și efectiv puține o pot face mai bună (la Shadow erau multe lucruri care trebuiau îmbunătățite pt a câștiga mai multă putere).
– are saddle-bags SHAD23 și echipamentul de montare și desprindere rapidă
– are scut de vânt PUIG
– are Kuryakin Throttle Control – blochează accelerația, un fel de cruise control, extrem de bun pentru ca să-ți mai dezmorțești dreapta din când în când.
– boxele de 2x40W – sunt complet inutile după 80 kmph și dacă porți cască completă (dar au fost relativ ieftine)
– pernă de aer AirHawk – a fost luată pt pasager dar o folosesc și face scaunul confortabil al motocicletei încă și mai confortabil.

După 3 ani și 25,000 km, sunt la fel de mulțumit de ea ca și atunci când am luat-o. Cum spuneam, o conduc predictibil, mai ales în oraș, dar când doresc să simt ceva special, o ridic la 7000-8000 ture pe minut și motocicleta răspunde așa cum mă aștept, ca o rachetă. E foarte fiabilă și, cu excepția reglajului de lanț și schimbarea o dată pe an a uleiului/filtrului cere puțină întreținere. Chiar și reglarea tacheților e recomandată la 32,000 km – față de Honda Shadow unde se cerea la 8-12,000 km (și e o operațiune scumpă dacă o faci la garaj, cam 350 CAD).

O recomand călduros. Sunt convins că la mâna a 2a, ceva similar poate fi achiziționat cu maxim 2000 euro (cu toate dotările pe care cele mai mulți proprietari le fac). Și dacă întreținerea a fost făcută bine și la timp cred că și una cu 50,000 km e încă viabilă. Eu, sincer, sper să ajung la 100,000 km cu ea – și nu-i absurd, având în vedere că cele mai multe motociclete decedează prin abandon și neglijența proprietarului.

No Comments

Post a Comment