Din CANADA – La ce-i bun un guvern

Mă plâng adesea de risipa și ineficiența guvernului canadian. E normal. Întâi pentru că asta e natura fiecărui guvern sau instituție atât de mare încât diluează responsabilitatea personală. Apoi, pentru că, implicat fiind (am lucrat pentru guvern în diverse departamente – Public Works, Agriculture, Elections, chiar și Shared Services; iar acum lucrez pentru Global Affairs) știu exact cât de ineficiente sunt aceste departamente și, de ce nu, eu personal. Spre deosebire de alții, însă, eu am beneficiul de a putea compara – cu guvernul României și, prin comparație, cel al Canadei predă proiecte, face lucruri tangibile pentru mine și ceilalți cetățeni.

M-am gândit să le povestesc și altor români, pentru că nu ajută să ne plângem și să spunem „Așa NU ne place” ci, atunci când spunem aceasta, să completăm cu „Mai bine astfel”. România și românii, cred eu, au nevoie de modele. Mi s-a spus de câteva ori – și se vehiculează mult în România – că am copiat prea mult și că nimic n-a mers așa că ar trebui să fim originali. Am copiat, e drept, dar am copiat prost, fragmentat – o bucățică dintr-un sistem, alta din altul și am încercat să potrivim una cu alta piese din puzzle-uri diferite. În plus, indiferent de cât de bun este sistemul în teorie, în practică devine cât de bun este fiecare participant în sistem. Continue reading “Din CANADA – La ce-i bun un guvern”

Diavolul Din Detalii (#MeToo)

Una din cele mai triviale greșeli (în care cad și eu adesea) este judecarea unor evenimente petrecute într-o cultură/societate/țară cu care suntem nefamiliari prin prisma experiențelor personale. Nici măcar nu știu dacă este o greșeală. Poate că e o reacție firească – să folosim intrumentele pe care le avem la îndemână (experiențele noastre) ca să analizăm problemele cu care ne confruntăm.

În această poză din 2010, ne spune femeia care zâmbește atât de degajat, senatorul Al Franken a pipăit-o pe fese.

Acest lucru este evident când citesc despre opiniile unor femei (dar și bărbați) din România despre #MeToo. Aceste persoane ajung adeseori la concluzii greșite pentru că, indiferent de cât de familiare se simt cu universul nord-american, fără a fi trăit aici 2-3 ani este imposibil să ai o părere fundamentată. Și filtrează titlurile din presa nord-americană prin propria lor experiență sau prin experiențe apropiate, prin abuzurile trăite în RO (pipăiri în autobuz, capcane sexuale și viol, șefi și colegi porcoși și insistenți, slujbe condiționate de alcov).

 

Continue reading “Diavolul Din Detalii (#MeToo)”

Ce sărbătoresc eu de Crăciun

N-am avut osul credinței. Unii se nasc cu el, alții îl dobândesc. Pentru mine nu s-a întâmplat nici una și nici alta. Crescând într-un mediu materialist-dialectic ar fi fost și dificil. Dimpotrivă – am fost educat în miracolele științei, suspicios și investigativ prin natura mea. După ce, pe la 8 ani, am descoperit cadourile ascunse în casă, n-am crezut în Moș Gerilă, vărul comunist al lui Moș Crăciun. După ce-am citit Biblia, nici în Dumnezeu, în cel descris în aceasta în Geneză. Prea multe găuri de logică pe care, chiar și la citirea de la 12 ani, mă lăsau nedumerit: un Pământ creat în X zile, o Grădină a Raiului din care erai dat afară pentru că doreai să înțelegi, o rasă umană crescută dintr-un singur cuplu, un Cain împins la crimă de un Dumnezeu care iubește doar pe cei ce-i fac cadouri speciale, toate animalele pământului pe o singură barcă (și chiar, Dumnezeu, trebuia să-i omori pe toți – altă soluție nu exista? și dacă așa procedezi când lumea s-a „ticăloșit”, de ce n-ai dat un Potop înaintea Războaielor Mondiale?) ș.a.m.d. Continue reading “Ce sărbătoresc eu de Crăciun”

Freedom of speech

Nu sunt credincios. Nu pentru că n-aș vrea – trebuie să fie foarte comod să trăiești în certidune – ci pentru că nu pot. Nu am „osul credinței”. Și totuși am răsfoit Biblia. Nu este pentru mine cuvântul lui Dumnezeu ci o colecție de observații empirice, de nebunie, de platitudini, de filosofie – depinde de ce secțiune vorbim.

Una din vorbele care mi s-au lipit de minte vine din Geneză – „La început a fost CUVÂNTUL…”. Luam fraza așa cum este și nu cercetam. Apoi, într-o zi am realizat ce vrea să spună și de ce CUVÂNTUL a fost primul. CUVÂNTUL stă  între GÂND și FAPTĂ. Deși important GÂNDUL este efemer și personal, fără rostire e nimic. FAPTA fără CUVÂNT e neînțeleasă, prost primită, negândită, inacceptabilă. Continue reading “Freedom of speech”

Proiect pentru motoarele cu injecție directă – OIL CATCH CAN

Omul cât trăiește învață. Dacă nu o face, nu e om, e moluscă. Mărturisesc că, după 6 ani de condus Hyundai-ul meu Sonata, despre care știam că e GDI – Gasoline Direct Injection – nu aveam idei decât despre beneficiile acestui tip de motor și nici o idee despre problemele aferente.

Nu vreau să vă plictisesc așa că, pe scurt, iată diferența față de motoarele cu injecție prin port (cele mai vechi, ante-2005/2007) și cele GDI: cele prin port făceau amestecul de benzină și aer înainte de camera de combustie (cilindru) iar GDI o face direct în cilindru. Avantajele sunt masive – motorul are putere mai mare și consumă mai puțin. Ca să mă refer la Hyundai-ul meu (pt că-l cunosc, nu pt c-ar fi cea mai cea), este impresionant ca un motor de 2.4L să genereze 198CP, cu un consum combinat de 8.5-9L/100km (cam atât lua Dacia mea 1410, cu cei 67CP ai ei). Continue reading “Proiect pentru motoarele cu injecție directă – OIL CATCH CAN”

Comori ignorate

Până la finalul anilor 80 cei care călătoreau între Toronto și Ottawa foloseau autostrada 7. Drumul curgea mărginit de mlaștini încântătoare cu nuferi, printre lacuri sclipitoare și păduri unde foioasele se amestecau cu brădetul.  Deși avea numai două benzi, una pentru fiecare sens, autostrada 7 căra un trafic intens care susținea viața din multe localități prin care trecea.

Apoi, odată cu decada a 9a a secolului trecut, s-a terminat și autostrada 416. Aceasta unea Ottawa cu autostrada 401 cea care unește Montrealul cu Toronto. Acest drum are multe avantaje care anulează distanța de 60 km pe care o adaugă. Are 2-3 benzi pe sens, viteza oficială de 100 kmph (și cei mai mulți merg cu 120 kmph – cu binecuvântarea tacită a Poliției) față de 80-90 kmph pe 7 și nici nu devine stradă prin localități (care impune o limită de 50-60). Nu mai vorbesc de multitudinea de stopuri convenabile – cu restaurante, WC-uri curate, benzinărie chiar și garaje de reparație  – cu care-i presărată 401. În fața acestor avantaje nu-i de mirare că autostrada 7 a alunecat, treptat, în uitare. Continue reading “Comori ignorate”

Informații – Cancerul și alcalinitatea

Orice mit, pentru a prinde la public, are nevoie de certificări solide, venite din surse de prestigiu. Nu există sursă de prestigiu științific mai înaltă decât Premiul Nobel și, fără doar și poate, nu există garanție mai bună decât cuvintele unui medic, laureat al acestui premiu. În toate relatările despre aciditatea și hipoxia (lipsa oxigenului) cauzatoare de cancer, niciodată nu va lipsi numele doctorului  Otto Warburg, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1931. De asemeni, pentru demonstrație, proponenții acestei idei para-științifice că oxigenarea și alcalinizarea conduc la sănătate și la uciderea cancerului, includ și citate din Dr Otto Warburg, atent selecționate și scoase din context.

ADEVĂRUL: Otto Warburg NU a obținut Premiul Nobel pentru descoperirea că formațiunile canceroase nu pot trăi într-un mediu bogat în oxigen sau alcalin. Continue reading “Informații – Cancerul și alcalinitatea”

Luminile și umbrele omului

Înger și monstru, geniu, victimă, călău sau, poate, doar uman.
Înger și monstru, geniu, victimă, călău sau, poate, doar uman.

Trăim într-o eră șocantă, o eră a extremelor. Știința și tehnologia ne conduc la descoperiri epocale dar, concomitent, omul de rând este tot mai dezgustat și tot mai neîncrezător în acestea. Mai mult chiar, adeseori dezgustul și neîncrederea îl fac să se refugieze în credințe demne de Evul Mediu. Mâncarea cu termene de garanție incredibile este, pentru cei care nu mai cred în știință, dovada că suntem otrăviți de corporații. Tratamentele sofisticate anticancer sunt dovada conspirațiilor Big Pharma. Chiar cancerul este doar o născocire a doctorilor evrei, un simplu „conflict mental” (ne învață Noua Medicină Germană). Vaccinurile conduc la autism – și toate dovezile contrare (deloc puține) sunt uneltirile unor forțe oculte. Modificările genetice (GMO) sunt chestii diavolești și oamenii de știință care le produc merg la muncă cu ideea fixă de a otrăvi omenirea. Florul introdus în apa potabilă, cel care elimină cariile, este otravă… și aș putea continua pe pagini întregi cu toate aceste credințe care, ca orice credință, aleg să ignore știința, dovada. Continue reading “Luminile și umbrele omului”

Informații – viermii din pește

AVERTISMENT: Dacă sunteți pasionați ai “fructelor de mare” și sunteți ușor impresionabil(ă) să nu citiți explicațiile care urmează.

Poză din manual medical japonez - 1850. Explicația, neinclusă cu poza spune "Omul a mâncat somon masu. După un timp, un obiect ciudat i-a ieșit din anus și a fost extras: avea 2-3m lungime."
Poză din manual medical japonez – 1850. Explicația, neinclusă cu poza spune “Omul a mâncat somon masu. După un timp, un obiect ciudat i-a ieșit din anus și a fost extras: avea 2-3m lungime.”

După bunul obicei “Noi nu ne informăm. Noi doar ne indignăm.” oamenii și, ulterior, presa din România sesizată de aceștia scriu deseori despre “viermii din pește”. Cumpărători inocenți descoperă în peștele viu/proaspăt viermi și concluzionează imediat că e vorba de carne stricată. Sesizează presa și, aceasta, fără o cercetare științifică prealabilă, scrie articole inflamatorii rușinând un supermarket sau altul.  Continue reading “Informații – viermii din pește”

Informații – ceara de pe fructe

NOTĂ: Deși observ (și oricine poate observa) cât de anemic este interesul în informațiile reale și deși este, pentru mine, extrem de dezamăgitor, voi continua să ofer aceste informații. să săp ca să nu fiu și să nu fim masă de manevră pentru cei care fac bani din spaimă și indignare (i.e. mass-media, blogurile etc.).

Ceara folosită este aprobată de toate organismele de supraveghere a guvernului.
Ceara folosită este aprobată de toate organismele de supraveghere a guvernului.

Circulă, de o bună bucată de timp, pe web demonstrații în care, fie cu apă fierbinte, fie cu cuțitul, diverși indivizi arată ce “lucruri îngrozitoare” sunt pe coaja merelor (și nu numai). Ca orice alt om, și eu am fost îngrijorat și am pornit să studiez ce anume este acea pojghiță și de ce este pusă pe mere sau pe alte fructe și legume (de exemplu castraveți, portocale, tangerine, lămâi, piersici, banane, pepeni, avocado, roșii, gogoșari, vinete).  Continue reading “Informații – ceara de pe fructe”