Recapitularea ultimei postări:
– transsexualitatea este, conform DSM V, o boală mentală a neacceptării realității. Deși operația de reasignare a sexului ar trebui să fie considerată ca o soluție de ultimă instanță, sunt îngrijorat de îmbrățișarea ei ca primă opțiune, ca normalitate.
– realitatea arată că operația nu rezolvă deprimarea și nefericirea persoanelor afectate – și studii confirmă că ei suferă de mai multe boli mintale.
– la cele mai mici indicații de transsexualitate (i.e. un băiețel folosește machiajul, o fetiță se bărbierește sau întreabă când îi crește cucul), copiii sunt puși – în unele țări prin lege, acordul părinților nemaifiind necesar – pe medicamentație care suprimă pubertatea.
– asistăm la o explozie a numărului de tineri care se declară transsexuali. Ideea că tinerii sunt influențabili, că repetă prostiile de pe Internet – ca să fie originali sau, dimpotrivă, în linie cu moda zilei, pentru că ei cred că e sursa confuziei lor (una normală în timpul creșterii) etc. – e rejectată de activiștii 2SLGBTQ+ (da, numerele și semnele se extind de la zi la zi). Citiți acest articol despre multitudinea de oameni care au tranziționat și vor să revină.
– orice dialog social, care să stabilească limitele, parametrii clari, e amuțit din fașă de aceiași activiști – pe motiv că ar cauza ofensă ba, mai mult, ar conduce la sinucideri în masă în rândul celor afectați de “gender dysphoria“
IMPUNERI LEGISLATIVE LINGVISTICE
În Canada, în 2016 Bill C-16 a fost aprobată, în ciuda unei împotriviri masive, cu argumente solide și intelectuale. Prin ea, legea pedepsește orice angajat al guvernului sau proprietar de firmă dacă nu folosește pronumele dorite/cerute de solicitanți. Și ce-i cu asta? veți întreba. De ce este o problemă? Este încă o depărtare de realitate, o încercare distopică de a controla comunicare între oameni. Limba engleză are he/she – dar transsexualii vin cu noutăți gen “zer” – ca să fie neutru – sau cer folosirea pluralului când e vorba de singular – “they/ei” când e vorba de un “he/el“. Pe lângă faptul că e imposibil (priviți această demonstrație), e un abuz cu implicații uriașe. Legislează dorința individului – și declară că e încălcare a drepturilor omului să nu-l apelezi cum dorește. Dacă veți căuta, veți descoperi că nici măcar comunitățile 2SLGBTQ+ nu s-au pus de acord ce pronume trebuie folosite.
Și să nu credeți că e doar o glumă, că e doar o prevedere a legii și că cei vizați vor ignora aplicarea ei. Priviți această criza de nervi a unui individ care a fost “misgendered“. Cum să greșești și să-i spui “HE” unei persoane atât de frumoase și feminine?
DISTRUGEREA REALIZĂRILOR FEMINISMULUI
Valul II al feminismului, a fost – în părerea mea – ultimul val normal. A obținut niște drepturi speciale, potrivite, pentru femei. Dar ce importanță au aceste drepturi și de ce să existe dacă, cu excepția echipamentului de procreare, femeile sunt la fel ca bărbații și diferențele pe care le observăm sunt doar un mit al societății? Din acest motiv multe dintre feministele din anii 70-80 (valul II) sunt la cuțite cu noile feministe (valul III), rejectând ideea transsexualității.
DISTRUGEREA SPORTURILOR FEMININE
Este impresionantă mărturia lui Selina Soule, care se antrenează de la 8 ani ca să fie o atletă de performanță. Se antrena, cu colegii, 2 ore în fiecare zi, după școală. Ținea o dietă potrivită atletismului și renunța la pierderea de vreme cu colegii. Prin 2018 ajunsese, la viteză,printre primele 5 femei din statul Connecticut la atletism. Brusc, 2 băieți care s-au identificat – onest sau mincinos – ca fiind femei, au venit și au împins-o pe ea și celelalte fete în josul listei. Timpii lor pe circuit nu erau buni nici măcar pentru a-i califica pentru echipa statului de atletism când, din senin, au decis că-s femei. Și totuși, 2 ani la rând, cei doi au câștigat locul 1 și 2 la campionatele statale feminine. Femeile nu mai au nici o șansă (sute de tineri băieți bat timpii campioanei statului) să participe în sporturi de performanță. Și nu e glumă – în SUA aceste performanțe se traduc în burse de studii de sute de mii de dolari.
Proponenții integrării transsexualilor băieți în sporturi feminine susțin că aceștia au urmat un tratament hormonal care le adune nivelul de estrogen la cel comparabil cu femeile. Numai că, după zeci de ani în care au beneficiat de testosteron, care le-au întărit mușchii și osatura, au un beneficiu automat, chiar și după ce au redus acest nivel. Deci nu vom mai avea campioane și trans-campioane.
COSTURILE FINANCIARE
Oricine își schimbă sexul pe propriii bani are binecuvântarea mea. Mulți români progresiști insistă pe acest “care-i problema ta dacă unul sau altul e așa și vrea aia?”. Eu mă întreb cum e posibil ca ei să nu aibă o problemă cu o nălucire a minții unora care suge din bugetul fix și mic pe care Ministerul Sănătății îl are. Puțini oameni știu că în RO operația de schimbare a sexului e gratuită (articol din 2011). Nu e un număr masiv dar crește și acolo și, fiind plătit de Stat, zeci de mii de euro pe fiecare operație, ia bani din bugetul de sănătate care-i atât de anemic încât nu poate hrăni oamenii bine în spitale. Nu vă amăgiți – fiind o boală acceptată de guvern, nu poate exista nici o diferență între tratamentul pentru ea sau cel de cancer.
Mai mult, în SUA, în loc să se discute problemele grave ale țării, s-a făcut mult tam-tam pentru toaletele și vestiarele pentru transsexuali. Pare o glumă dar nu este. Bărbați intră la toaleta de femei sau în vestiarul de la piscină pentru că, declară ei, se simt femei. Rupți între cele două tabere fie conducerea unor firme, fie chiar legea la nivelul statului/provinciei, au decis că trebuie creată o a 3a toaletă/vestiar. E o cheltuială mare pentru o mică afacere să fie obligată să construiască o a 3a toaletă.
MIRIADA DE IMPLICAȚII
Mi-ar trebui încă 100 de pagini ca să vă descriu, cu exemple, toate aberațiile care decurg din acceptarea acestei percepții personale ca realitate. Nu sunt aburi ai imaginației mele – se întâmplă, există, sunt consecințe nedorite despre care însă presa progresistă nu vorbește. Siguranța femeilor e afectată – sunt deja violuri comise de “transsexuali” găzduiți în căminele de femei abuzate; sau cazuri de infractori “transsexuali” care au reușit să fie transferați în pușcăriile de femei unde au continuat abuzurile lor sexuale. Iar căminele sunt obligate să primească, în caz contrar retrăgându-li-se finanțarea de către stat și fiind supose oprobiului direct, atacurilor mob-ului. Sistemul legal devine un haloimis, confuz și imprecis – cum a fost cazul trans-ului din UK care, deși tranziționase, nu și-a schimbat sexul în acte vreme de 5 ani și urma (conform legii) să fie trimis la pușcăria de bărbați… iar publicul deplângea sistemul de justiție și nu lenea și indolența trans-ului.
Trăim timpuri ciudate. Post-moderne sau post-adevăr, cum le numesc unii, în care orice idee, a oricărui individ, oricât de aberantă ar fi, trebuie nu doar tolerată ci înscrisă în legile sociale și judiciare. Alții, asemeni mie, numesc aceste timpuri, în care bunul simț a decedat, IDIOCRACY.
No Comments