Dacă oamenii ar consuma doar cât trebuie, ar fi mâncare pentru toți oamenii de pe planetă. În țările dezvoltate +60% din mâncare se aruncă la domiciliu.Dacă oamenii n-ar cumpăra atât de mult, n-am mai strica planeta. Adevărat – chiar e musai să ne schimbăm celularul anual și laptopul la 3 ani, mașina la 6-8 ani? Dacă am merge pe bicicletă, am reduce atât de mult consumul de petrol, am fi mai sănătoși și mai bogați. Dacă firmele n-ar mai urmări profitul, prețurile ar fi mai mici, toți și-ar permite produsele firmelor, n-ar mai fi sărăcie și disparitate economică. Nu-i deloc așa dar sună a naibii de bine.
Marxismul, în orice formă a sa, se bizuie pe aceste DACĂ-uri. Problema este că OMUL nu este făcut după un calapod. OMUL este plin de dorințe. OMUL e plin de ambiție și de competiție – bună, în cunoaștere și-n creștere umană, dar mai ales rea, în avere, posesii, dobândite cât mai ușor. Nici nu ating aspectul logistic al comunismului/marxismului (i.e. cine plătește ca să adune și să ducă mâncarea economisită/nearuncată din Franța în Sudan?) – doar rădăcina relelor sociale, OMUL. Natura umană are multe slăbiciuni și fiecare e construit diferit, situația fiecăruia e diferită. Situația OMULUI este în fapt situația omului, un individ cu nevoi, circumstanțe, dorințe diferite în fiecare caz, care nu suportă o soluție simplă, generalizată.
Chiar dacă ai convinge 20-30% din populație să devină OMUL NOU, atât de dorit de Ceaușescu, ce ne facem cu ceilalți 70% care nu vor să muncească din greu, care nu vor să se oprească din consum, care vor să aibă mai mult decât ceilalți.
Așa că singura soluție ca să implementezi socialismul/comunismul/marxismul este să obligi oamenii să se înscrie în sistemul tău utopic/distopic. Dar, în fața acestor obligații, cei mulți, cei 70% care nu-s convinși de ceea ce vrei să le vinzi, se vor revolta. Așa că forțe de represiune sunt necesare, metode de control, intimidare și, da, eliminare. [ Marxismul este singura doctrină care, sugerând că nu poți construi o societate nouă cu oameni vechi, deschide ușa asasinatului în masă ca instrument de implementare a platformei program ]. Odată ce aparatul represiv e format devine doar o problemă de timp până ce UN OPORTUNIST și-l va însuși și-l va folosi pentru propriile nevoi. Fiecare revoluție marxistă a avut idealiștii ei – oameni care credeau cu adevărat în comunism și care doreau să facă bine semenilor lor. Chiar și aceștia au pus umărul la formarea sistemului represiv, deseori l-au folosit – în numele Marelui Bine, desigur – ca apoi să fie măcelăriți de însuși instrumentul creat.
Se încearcă blamarea OPORTUNISTULUI pentru salvarea sistemului marxist. Toate articolele din ultimele 2 decade scriu despre “stalinism” sau “maoism“, evitând cu îndârjire să pună stigma pe MARXISM. Cu alte cuvinte, tot ce știm noi, e un sistem bun încăput pe mâna unui individ rău.
Sistemul NU ESTE BUN dacă DE FIECARE DATĂ a încăput pe mâna unui OPORTUNIST, care de care mai brutal.
No Comments