Quebec are multe asemănări cu România. Aceiași oameni bon-viveuri, relaxați în ceea ce privește munca și programul, oameni calzi – dacă le ești simpatic – și nemiloși – dacă îi calci pe bătături. Mulți sunt conduși de dorințele personale de lux și opulență vizibilă (pe care unii o pot susține iar alții o mimează prin credite). Dacă vrei să le intri în grație localnicilor e relativ facil – fă bășcălie de proștii de anglosaxoni și de pensiile private ale acestora. Ce, iei banii în mormânt? Nu. Trebuie tocați toți. Acum. Aici. Ca și cum te-ar arde buzunarul. Carpe diem și apoi, mai târziu, urlă în gură de șarpe despre guvernul care n-are grijă de tine, nu-ți dă și nu-ți face.
Chiar și dinamica relației dintre Stat și individ e similară cu cea a românilor cu Statul Român. Statul nu e prietenul tău ci este stăpânul tău – încearcă să ți-o tragă în fel și chip. Amenzile nu-s pentru corectarea unor derapări ci pentru pedepsire, deseori aleatoriu. Legile sunt dure și birocrația e umflată pentru că toți cetățenii sunt șnapani. Iar cetățenii – bineînțeles – sunt șnapani pentru că dacă Statul încearcă să le-o tragă ei se simt în dreptul lor să o tragă Statului înapoi.
Continue Reading