Când eram foarte tânăr ignoram acest semn ca mai toată filosofia asiatică. Apoi, încă tânăr și netot, l-am acceptat ca un semn al Binelui și Răului – lucru complet greșit pentru că de fapt e semnul forțelor complementare, oricare ar fi acestea. Nu sunt forțe opuse – doar complementare: Lumină/Întuneric, Cald/Rece, Iubire/Indiferență. Da, îl putem aplica și forțelor pe care noi, Vesticii, le considerăm opuse: Rai/Iad, Bunătate/Răutate… dar asta nu schimbă originea semnului yin-yang și ce încearcă acesta să spună (unitatea dualismului):
- cercul, perfect, este întotdeauna format din două forțe complementare
- ele nu pot fi separate
- nu poți amplifica o forță fără s-o amplifici pe cealaltă
- în miezul fiecărei forțe există sămânța celeilalte forțe