Yin fără Yang? Te-ai tâmpit?!

Când eram foarte tânăr ignoram acest semn ca mai toată filosofia asiatică. Apoi, încă tânăr și netot, l-am acceptat ca un semn al Binelui și Răului – lucru complet greșit pentru că de fapt e semnul forțelor complementare, oricare ar fi acestea. Nu sunt forțe opuse – doar complementare: Lumină/Întuneric, Cald/Rece, Iubire/Indiferență. Da, îl putem aplica și forțelor pe care noi, Vesticii, le considerăm opuse: Rai/Iad, Bunătate/Răutate… dar asta nu schimbă originea semnului yin-yang și ce încearcă acesta să spună (unitatea dualismului):

  • cercul, perfect, este întotdeauna format din două forțe complementare
  • ele nu pot fi separate
  • nu poți amplifica o forță fără s-o amplifici pe cealaltă
  • în miezul fiecărei forțe există sămânța celeilalte forțe

Acum cred că sunt de matur ca să admit versiunea originală a acestui semn (simbol taichi, taijitu). Nimic nu este complet, nimic nu poate exista în absența acestui echilibru. Îndrăznesc chiar să spun că acum mă deranjează naivitatea, simplitatea cu care cei foarte tineri sau cei cu ani dar nematurizați cred că pot avea Bine fără Rău, Rai fără Iad, Lumină fără Întuneric, Femei fără Bărbați, Progres fără Tradiție. Mă deranjează pentru că, dacă la mine neînțelegerea era mai mult de factură academică, în cazul tinerii prea-frumoși și prea-liberi ei cer acțiune pe baza puținei înțelegeri pe care o au.

Da, la politică voiam să ajung – deși este un concept care mi se pare că se aplică în orice domeniu. Care este, din punct de vedere politic, pericolul cel mai mare cu care omenirea se confruntă astăzi? Pentru cei care își iau informația doar de la MSM – mainstream mass-media – este extrem de clar pericolul ridicării dreptei naționaliste, a neo-naziștilor, a mișcărilor de extremă dreaptă. Cam nimeni – inclusiv cei care acceptă că nu putem avea yin fără yang – nu pare să-și pună întrebarea de principiu “Dacă vedem mult yang, unde naiba-i yin-ul?”. Cum poate exista o mișcare de extremă dreapta puternică fără compania tovarășilor comuniști?

ÎNTOTDEAUNA, extrema dreaptă a apărut imediat pe urmele extremei stângi. Cine nu crede poate studia pleiada de revoluții bolșevice care au cuprins Europa în perioada 1917-1923 – permițând lui Mussolini, Hitler, Franco și altora să se ridice la putere pe o campanie de protejare a societății de acești extremiști.

Marea majoritate a posturilor mass-media – BBC, Reuters, CNN, The Guardian etc. deși ne pisează zilnic cu pericolul extremei drepte, nu șoptesc nimic despre extrema stângă. De ce nu o văd, de ce nu o pomenesc? Pentru că nu există? Am stabilit că există. Pentru că se ascunde. Cum unde? În văzul tuturor! Stânga, simpatică la EXTREMA STÂNGĂ este The Establishment, actuala ordine socială. La fel cum în anii 1950 (și după, 60, 70 sau chiar 80) Ordinea Socială era, fără doar și poate de dreapta și deseori extrem de tolerantă cu extrema dreaptă (simpatizantă de-a dreptul), acum roata s-a inversat. Puterea este de stânga și simpatizează f. mult cu extrema stângă. Da, se poate discuta despre Brexit, Movimento 5 Stelle, Trump etc. – dar populismul este locul în care cele două extreme se întâlnesc.

Antifa (Anti-Fascists, deci nu comuniști!) bat oameni în stradă pe străzile Portland-ului și în San Francisco (chiar și liberali sadea sunt bătuți și intimidați). Unde este știrea? Un individ lasă online un manifest comunist după care se duce și atacă cu cocktail-uri Molotov o locație a ICE din Arizona. Este împușcat într-un schimb de focuri, după ce a incendiat câteva mașini. O singură rețea TV americană spune ceva timp de 20 secunde. Dacă un atac armat asupra unei instituții guvernamentale nu este știre, ce mai este știre? Doi din cinci profesori de științe sociale din America se identifică fără jenă, pe site-urile universităților unde predau, ca marxiști. Vă imaginați că un profesor care s-ar identifica drept neo-nazist ar supraviețui 1 zi în mediul academic? Și totuși a fi marxist, este în AD 2019, după peste 100.000.000 de morți ale comuniștilor, un titlu de onoare în Academia.

În același timp, un profesor titular la universitatea din Toronto, Jordan Peterson, om cu multe titluri și cu o carte vândută în milioane de exemplare este numit ca alt-right, asimilat cu neo-naziștii – pentru că se opune narațiunii oficiale, și legislației care susține narativa oficială. [ Cineva mi-a spus că Jordan Peterson e un “white-supremacist” dar și că e plictisitor, banal. Cam cum e bunica. Bunicile noastre fiind toate neo-naziste, nu-i așa?]

Dincolo de această nedreptate care e în văzul tuturor celor care vor să vadă, problema e mai mare decât aceste două extreme politice, atât de aproape în ciuda mesajelor lor atât de disjuncte. Nazismul și Comunismul, Feminismul Valului III și multe alte aberații sunt doar efecte și nu cauza.

Cauza este oprirea dialogului, ruperea liniilor de sudură dintre Yin și Yang, rejectarea uneia sau alteia. Yin fără Yang, Yang fără Yin devin abominații: o lume fără bărbați sau fără femei, cu unii sau alții călcați în picioare, e o abominație; o lume fără conservativii precauți sau fără progresiștii entuziaști e o abominație; o lume unde Soarele nu apune sau nu răsare niciodată e iarăși o abominație.

Dar nimeni nu mai ascultă pe nimeni – de ce ar face-o? Cum spunea Isaac Asimov, pentru mulți democrația e înțeleasă ca “ignoranța mea e la fel de bună ca și știința ta“.

Cei care nu știu istoria, sunt sortiți să o repete. Dar soarta lor e mai blândă decât e cea a celor care o știu – care privesc cu frustrare cum ceilalți ignoranți îi silesc să repete istoria.

No Comments

Post a Comment