Există momente în viața unui om în care „Totul va fi bine” e ultima redută în calea disperării. Oricât de bine ne pregătim pentru vitregia vieții, oricât calculăm și ne pregătim pentru furtună, uneori viața ne aruncă în față un val de surprize. Sărate și reci, aceste surprize neplăcute, ne dau acea senzație de înăbușire, de înecare, de panică.
Este o frază atât de simplă, banală chiar. În prima mea tinerețe o aruncam direct la gunoi, mă înfuria, mă făcea să spumeg „Ce vrei să spui? Că doar rostind „va fi bine” toate se vor aranja?”. Acum am ajuns să-i pătrund sensul. E abandonul – este acceptarea celor ce vor fi, a lucrurilor pe care nu le poți controla. Poate că va fi bine, iar dacă nu va fi bine, oricum nu mai este sub controlul tău și, ca urmare, nu are sens să-ți amărăști clipele.
Nu e o frază cotidiană. Nu-mi plac oamenii care, în fața celui mai mic hop, ridică din umeri, nu fac nimic dar spun cu încredere stahanovistă „Totul va fi bine”. Premiza îndreptării celor rele este în acțiune și nu în rugăciune și procrastinare. Dar, atunci când barca nu mai are vâsle sau când tigrul și-a înfipt colții în gâtul tău, rostirea lui „totul va fi bine” te poate ajuta. Poate că îți câștigă acel moment de pace pentru a te replia, pentru a reevalua, pentru a evalua situația și a te pregăti să faci ceva pentru ca rugăciunea să se transpună în realitate.
Nu e complicat. 1, 2, 3: TOTUL VA FI BINE!
Mirandolina
May 28, 2013 at 2:25 pmE important sa pastrezi speranta, pentru ca speranta si increderea te duce la capat. Pe de alta parte, e un element necesar, dar nu si suficient, ai dreptate. Nu e ok sa-ti incrucisezi mainile pe piept si sa spui: totul va fi bine. Ca nu face nimeni lucrurile in locul tau, clar….
andi
June 13, 2013 at 4:12 amMulțumesc pentru comentariu. E doar un paleativ nu un panaceu, acest “Va fi bine” și dacă nu este combinat cu acțiune, rămâne o simplă aburire.