Amintiri din Școala Vestică – II

Echilibrul este o stare extrem de dificil de atins. Umanitatea are obiceiul îngrozitor de a căuta soluții numai în extreme. De la un mediu academic opresiv, de memorare, de strivire a individualității copilului și tânărului, nu diferit celui din Blocul Comunist, cei care au creat/trăit revoluția Flower Power, odată ajunși la vârsta maturității, au împins lucrurile în zona în care le găsim astăzi. De la abandonarea tuturor cu excepția unor vârfuri, la sacrificarea vârfurilor și mediei pentru ultimul individ din clasă. Continue Reading

Amintiri din ȘCOALA VESTICĂ – I

Fiul meu, Gabriel, este în clasa a IX-a, la un liceu prestigios din Ottawa, Canada – All Saints High-School. Înainte de aceasta, în ciclul primar – care, în Canada, durează 6 ani – a trecut pe la 2 școli. A fost diagnosticat cu Asperger – la limită – și i s-a alocat un plan individual de învățământ. Vom vorbi și despre acest diagnostic – care li s-a părut absurd tuturor românilor care l-au cunoscut. E un copil bun și sârguincios și are rezultate școlare de nivel „academic”. End of School PartyPrin viața lui scolară, prin multele profesoare pe care le-a schimbat în ciclul primar, prin implicare directă și constantă, am avut un contact direct cu sistemul. Prin conversații cu alți părinți – români, canadieni, americani – am adunat impresiile acestora, satisfacțiile și insatisfacțiile lor. Am colecționat articole scrise de profesori, psihologi și sociologi, susținute cu statistici oficiale, în care mi-am regăsit frustrările și analizele.Continue Reading

Amintiri din SCOALA ROMÂNEASCĂ

Îmi amintesc cu plăcere de învățătorul meu, domnul Romanescu. Era aspru – nu ne lăsa să vorbim între noi, să ne prostim în timpul orelor – dar nu era isteric, nu făcea crize, nu ne smulgea părul. Din când în când, profitând de un arătător lung ca o lance medievală și de clasele extrem de mici de la școala Nr. 12, dacă nu erai atent, te lovea ușor peste țeastă. Nimeni nu se supăra – colegii râdeau iar cel vinovat ridica spre dnul Romanescu o privire de vițeluș.Îmi amintesc că, după ce-a frunzărit rapid abecedarul, a rugat părinții să cumpere Contesa de Segur – Povești și un anume volum din colecția Povești Nemuritoare. Poveștile ne motivau mult mai mult să citim decât informații serbede, cum ar fi aceea că „Ana are mere” (deși, fiind vremea comunismului, cu penurii, era o realizare pentru Ana).

Continue Reading

Manifest pentru ipocrizie

Îmi amintesc de o “doamnă” care insista acum vreo doi ani, pe un site de dating, să avem un chat. Am îndemnat-o, pentru a-mi economisi timpul, să o luăm încet, să se prezinte în email pentru că diferența de fus orar dintre Ottawa și București face dificilă o comunicare directă. Ea îmi lăsa mesaje offline, insistând pentru chat. Într-o zi am uitat să mă “ascund” pe chat-ul site-ului și, ca un uliu “doamna” s-a năpustit asupra mea. M-a informat că abia a ieșit din duș.Spala-ti gura murdaraContinue Reading

Cea mai importantă resursă

Se vorbește mult despre resursele naturale ale României. Locuitorii se tem de extragerea aurului, de extragerea gazelor și petrolului din șist, sunt îngroziți de faptul că ni se vor lua metalele rare ș.a.m.d. Și totuși, cea mai importantă resursă a unei țări – oricare țări – este irosită, distrusă, jefuită de zeci și zeci de ani fără prea multe proteste. Cea mai importantă resursă de care dispunem nu este nici măcar recunoscută ca atare, numele nu i se rostește și, de 24 de ani este împrăștiată fără rușine, dată fie la gunoi, fie trimisă altor țări, dată multinaționalelor. Ca și apa este o resursă reînnoibilă la nivelul general dar, ca și apa, poate fi epuizată într-o regiune anume.

Romania
Romania

Continue Reading