Propagandă

Nu prea mai am tragere de inimă să continui ciclul despre energie (Tot ce NU am vrut să știm despre…). Este cea mai nepopulară postare. Realizez că oamenii sunt mai puțin interesați în adevăruri, în demonstrații, în cifre și mult mai mult în scandal și adevăruri imuabile.

Ei, la naiba, am realizat aceasta de ceva vreme. Am realizat-o când Iliescu promitea, în Vaslui, 1 milion de slujbe, fără a spune cum le va crea și lumea aplauda în extaz. Am realizat-o, când l-am urmărit pe Funar fluturând 3 hârtii A4 – care, spunea el, conțineau planul de redresare a României (secret, absolut secret) . Am realizat-o mai ales când 10% din români l-au votat. Am realizat-o vizitând, în Muzeul Holocaustului, expoziția propagandei naziste.

Am realizat că în viață, când vorbești unei mulțimi înfuriate – și românul de rând e numai bun să devină cap de afiș pentru “Anger Management” – lozinca este mai importantă decât conținutul. Regulile propagandei sunt clare și Norman Davies le enunță pe cele 5 de bază, în excelenta lui carte: “Europe: A History

  1. Legea simplificării: redu toată informația la o simplă confruntare între “Bine și Rău”, “Prieten și Dușman”
  2. Legea desfigurării: discreditează opoziția prin denigrare vulgară și parodie
  3. Legea transfuziei: manipulează valorile consensuale ale audienței vizate pentru a atinge scopul dorit
  4. Legea unanimității: prezintă punctul personal de vedere ca și cum ar fi opinia unanimă a tuturor oamenilor care gândesc corect: atrage individul suspicios spre aprobare prin apelul unor personalități, prin presiune socială și prin “contaminare psihologică”
  5. Legea orchestrării: repetă la nesfârșit același mesaj, în diferite variații și combinații

Vi se par cunoscute?! Asta pentru că le trăim zi de zi, ceas de ceas. Societatea, sub presiunea mediei de orice gen, ca Marea Roșie sub gestul lui Moise, se desparte  în două tabere cu viziuni ireconciliabile. “Iubitorii de animale” devin instantaneu – mulțumită lozincilor – ucigași de copii și, viceversa, cei care doresc soluție la problema câinilor vagabonzi, sunt pictați ca psihopați care găsesc plăcere în “schinguirea” animalelor. Cine nu este de acord complet, fără rezerve, este imediat gratificat cu cele mai inventive adjective legate de capacitățile mentale ale “vinovatului”, pentru “demonstrație” fiind folosite aspectele fizice ale persoanei. “Are nas de sifilitic”, “nu vezi ce c*r mare are” sau un “chioru’/chelu’ dracului” invalidează instantaneu credibilitatea suspiciosului și, concomitent exemplifică puterea legii #2.

Dacă dizidentul aparținei unei tabere – acolo își găsește alinare, acolo este consolat cu argumente la fel de puerile ca și ale “vrăjmașilor”. Cei care nu se raliază la punctele de vedere antitetice, cei care caută demonstrații și soluții de compromis, devin – pe loc – oameni fără țară, urâți și disprețuiți de ambele tabere, în egală măsură .

Cunoscând puterea propagandei, a lozincii, ar trebui să renunț la ciclul meu despre energie. N-o voi face. Deși descurajez adesea și cam prea repede, îmi plâng puțin de milă, puțin mai mult de mila lumii noastre, inspir adânc și-o iau de la capăt. DAR, dacă nu poți să-i bați (că ți se face dosar penal), trebuie să li te alături, așa că voi purcede la o scurtă recapitulare, Dr. Goebbels-style:

Energia este peste tot, o componentă esențială a vieții noastre, alături de apă, aer. Folosim infinit mai multă în lucruri de care nu ținem seama: clădiri maiestuoase, ciment, bare de metal cu care ranforsăm acest ciment decât folosim în becuri, TV și mașini. Civilizația noastră: drumuri, poduri, structuri, hipermarketuri, mall-uri, școli și spitale, absolut totul se bizuie pe energie.

Consumul crește, va crește și nu este absolut nimic ce putem face să oprim. Deși devenim tot mai eficienți în folosirea energiei, creșterea consumului din zonele în curs de dezvoltare depășește cu mult orice economii.

Energia neconvențională, deși cunoaște succese majore și înaintează rapid, NU este un răspuns imediat pentru nevoile noastre de energie. Nimeni nu poate trece de la capacități de GW la capacități de zeci de mii de GW.

O strategie energetică rațională este un capitol esențial în orice program de guvernare. Nici un guvern responsabil nu poate trimite societatea noastră în Evul Mediu, până ce terminăm tranziția la energiile curate. Numai surplusul bugetar poate plăti pentru această tranziție și acest surplus apare dacă ai industrie, puternic dependentă de… energie.

– Cei mai mari poluatori – US și China – sunt și printre cele mai avansate țări în dezvoltarea energiilor neconvenționale. Asta da poveste Yin și Yang.

Oricine poate urla NU (i.e. NU cărbune, NU energie nucleară, NU gaze de șist) dar asta nu ajută nici cât negrul de sub unghii pentru găsirea unei soluții, a acelui DA care ne poate ține pe toți mulțumiți.

Gata, mi-am vărsat năduful. Am evitat – de puțin – recurgerea la Legea #2 și la următoarele. Nu-mi place propaganda, nu-mi plac lozincile, îmi plac oamenii care absorb informații de pe ambele părți ale baricadei (sau, și mai bine, de la cei ce stau chiar pe muchia baricadei) și decid pentru ei înșiși.

VA URMA… cu un subiect mai mult decât controversat, care-mi va îndepărta chiar și puțina simpatie pe care am câștigat-o.

No Comments

Post a Comment