Până la finalul anilor 80 cei care călătoreau între Toronto și Ottawa foloseau autostrada 7. Drumul curgea mărginit de mlaștini încântătoare cu nuferi, printre lacuri sclipitoare și păduri unde foioasele se amestecau cu brădetul.  Deși avea numai două benzi, una pentru fiecare sens, autostrada 7 căra un trafic intens care susținea viața din multe localități prin care trecea.

Apoi, odată cu decada a 9a a secolului trecut, s-a terminat și autostrada 416. Aceasta unea Ottawa cu autostrada 401 cea care unește Montrealul cu Toronto. Acest drum are multe avantaje care anulează distanța de 60 km pe care o adaugă. Are 2-3 benzi pe sens, viteza oficială de 100 kmph (și cei mai mulți merg cu 120 kmph – cu binecuvântarea tacită a Poliției) față de 80-90 kmph pe 7 și nici nu devine stradă prin localități (care impune o limită de 50-60). Nu mai vorbesc de multitudinea de stopuri convenabile – cu restaurante, WC-uri curate, benzinărie chiar și garaje de reparație  – cu care-i presărată 401. În fața acestor avantaje nu-i de mirare că autostrada 7 a alunecat, treptat, în uitare.

Eu am descoperit-o abia după ce mi-am luat motocicleta, în 2009, la peste 8 ani de la primul meu drum la Toronto. Doream un drum scenic, doream să mă păsuiesc și să mă bucur de peisaje. Cu zvâcnetul ei, motocicleta mă ajuta să evit dezavantajul, des întâlnit de a fi blocat pe 7 în urma cuiva care, având o distanță scurtă de parcurs, se târăște cu 60-70kmph. Cât despre peisaje, călătorul cu spirit de observație, are parte din belșug. Este un drum care m-a umplut de încântare de multe ori și despre care am mai scris. (de exemplu Fericirea și Fericirea II – LINK-uri, clickuiți pentru a citi)

La circa 80 km de la Ottawa, de-a lungul lui 7, șade – de peste 200 de ani, împliniți în 2016 – orașul Perth. Treceam prin marginea lui și pe parcursul vreo 3 km deceleram. De câteva ori m-am oprit – pentru o cafea sau chiar ca să cumpăr ceva la cele câteva complexe comerciale. Niciodată însă n-am virat la stânga – cum vii de la Ottawa – sau dreapta – venind de la Toronto spre Downtown (Centru). „Ce centru?” mă întrebam eu. Era un orășel de mai puțin de 6000 de locuitori. Odată cu decăderea importanței autostrăzii 7 comunitățile de pe marginea arterei au sărăcit și, an după an, lucrurile au devenit tot mai deprimante. Simțeam că n-am nevoie să vizitez centrul Perth-ului pentru a ști care-i treaba cu el.

Noroc de o duminică plictisitoare a lui februarie 2017. Soarele strălucea și era cald – peste 10 C. Soția butona calculatorul, Gabriel la fel și, după ce mi-am făcut și eu norma de butonare, am decis că e absurd să irosim o asemenea zi în arest la domiciliu. Am bravat răceala care mă stăpânea și am coborât cu toții în garaj fără să am nici o idee unde vom merge. „A road trip” – era maximul planurilor mele. Pe autostradă am pornit spre vest… da, vom merge pe autostrada 7 și ne vom opri… nu știu. Ah, da, Perth. Un pretext.

Ce am descoperit acolo? O poză face mai mult de 1000 de cuvinte. Așa că vă voi arăta și voi adăuga și câteva cuvinte, ca să sparg rotunjimea lui 1000.

Album Poze Perth. Am adăugat descrieri sumare… sau mai detaliate.