Proști, manipulați, imbecili, tâmpiți… sunt cuvinte pe care le auzim sau citim zi de zi. Provin din frustrare și mânie. Pe lângă faptul că e o prostie să confunzi ignoranța cu prostia, nu rezolvă nimic – nici măcar nu răcoresc. A te limita la jigniri, nu este un mare semn de inteligență. A nu găsi tonul potrivit pentru a ajunge în mintea omului, de asemeni, nu e mare semn de deșteptăciune.

N-am să neg că, în România (dar nu numai)  există multă ignoranță legată de cele mai banale procese și concepte ale democrației și ale politicii. N-am să neg că e dificil să înveți pe cineva care e convins că e atotștiutor – cum era Ceaușescu – și puține nații au o concentrație mai mare de atotștiutori decât are cea română. Dar nu putem sta cu mâinile în sân. M-am întâlnit în gând cu alți români din diasporă care simt la fel, care vor să adreseze rădăcina problemei – ignoranța, sentimentul de dependență și de sclav al celor din clasele mai puțin educate. Nu putem fi în RO, punând proiectul pe picioare și din acest motiv căutăm ajutor acolo. Și suntem dispuși să plătim pentru asta, să finanțăm prin donații primite de la români din afară care vor să-i ajute pe cei rămași acasă. Documentul care urmează e un plan de dezbatere. Orice idee și îndreptate ne poate ajuta să conturăm planul. Și mai mult ne pot ajuta cei inimoși, rămași în RO, care pot demara acțiunile necesare pentru împlinirea planului.

INTRODUCERE

Doar circa 31% din populația României locuiește în primele 20 de mari centre urbane ale României. Restul de 69% locuiesc în bastioanele PSD, în micile orașe și comune ale țării. Întreaga strategie a opoziției folosește metode moderne, Facebook etc. de convingere a electoratului – acestea pot ajuta într-o oarecare măsură pentru câștigarea de aderenți în mediul urban dar nu adresează deloc lipsa votului în sectorul în care sunt extrem de deficitari, la țară.

De ani întregi, populația de la sate, din comune, din micile orașii de provincie votează cu același trib. De ce? Răspunsul este complex – pentru că e dificil să iasă din status-quo, pentru că  se tem de schimbare, pentru că „dracul pe care_l știi e preferabil dracului pe care nu-l cunoști”. Deși au trecut 28 de ani de la Revoluție nimeni nu le-a explicat acestor oameni ce trebuie să aștepte de la niște conducători, care este normalitatea. Cultura socială, politică în aceste locuri lipsește cu desăvârșire.  Ei continuă să privească totul prin prisma celor ce știu – a liderilor comuniști, autoritari, care ei înșiși nu înțeleg democrația și nu dau doi bani pe servirea intereselor celor mulți. E un sistem închis, un cerc vicios în care majoritatea văd într-un lider un soi de boier/lord medieval și cei care-și depun candidaturile cred același lucru și, odată aleși, se comportă ca niște lideri medievali.

Concomitent, fie din aroganță intelectuală, fie din frustrare, cei mai educați îi înfierează pe cei needucați – uneori cu drept dar adesea pe nedrept, pentru eșecuri datorate simplei ignoranțe, necunoașterii alternativei. Această clasă uneori educată, alteori doar cu pretenții de educare, susținute de câteva diplome, îi numește pe cei ce văd lucrurile altfel „proști”, îi jignește și-i alienează. Nu este de mirare că oamenii votează cu cei care nu-i numesc proști, mai ales când simt că nu au alternativă, când se simt neputincioși și la cheremul puterii zilei.

Aceste două tendințe nu pot fi soluționate decât prin educație, prin informare solidă, nepărtinitoare, prin discuții publice care să-i implice pe cei uitați de lume. Cei educați trebuie convinși fie să se implice activ în transmiterea educației politice și sociale de bază, fie – ca minim – să-și tempereze discursul arogant și diviziv.

STRATEGIE

Această acțiune trebuie ținută departe de orice partid. Politizarea ar face acțiunea inutilă, ar compromite țelurile și misiunea. Propaganga PSD, mașina implacabilă care de 28 de ani își face datoria, a construit (întărit) structuri mentale în acest segment de populație care nu pot fi distruse printr-un atac frontal. Oamenii urăsc opoziția – pentru cele mai neadevărate și absurde motivații aduc moșierii, vând țara străinilor, sunt ȘI ei corupți sau chiar pentru că arată diferit etc. Nu contează motivul, contează faptul că oamenii simpli, a căror viață depinde de PSD, rejectează partidele din opoziție.  Luându-l ca un fapt în loc de a încerca să raționalizăm și să înțelegem de ce este așa, poate conduce la soluții.

În plus, un partid – din câte înțeleg– nu poate primi donații decât de la cetățenii cu buletin de România – și ideea acestei mișcări este de a fi finanțată prin donații ale românilor din diasporă. Rămâne doar soluția unei asociații independente, finanțată de simpli cetățeni români neafiliați politic. [ preferabil să nu se folosească termenul de ONG nicăieri pentru a anclanșa ideile despre ONG-urile pro-democrație finanțate de Soroș ]

Oamenii de la centrul  acestei asociații ar trebui să fie oameni dedicați, preferabil apolitici care se întrețin din slujbe nerelaționate cu activismul politic și social. Motivul este tot unul de credibilitate – una din primele atacuri verbale în aceste situații fiind „cine te plătește?”, întrebare la care e preferabil ca organizatorii să poată răspunde onest meseria.  Activiștii de profesie au mai puțină priză și o credibilitate mai redusă decât voluntarii entuziaști.

Asta nu exclude plata eforturilor membrilor asociației – își vor rupe din viața de familie, din timpul personal. Cheltuielile lor în timpul desfășurării programelor și o anumită diurnă rezonabilă sunt lucruri perfect acceptabile. Dar ar trebui ca bugetul de administrare , cel al cheltuielilor personale și compensațiilor, să nu depășească 25-30% din suma colectată din donații – din nou pentru a spori credibilitatea. Cheltuielile ar trebui prezentate periodic (trimestrial, anual), defalcate – pentru o transparență maximă, pentru a menține și spori nivelul donațiilor, numărul donatorilor din diaspora.

Pentru a fi foarte clar – această mișcare NU este gândită ca o mișcare anti-PSD, ci ca o mișcare pro-informare, de educare. Oamenii educați fac alegeri educate, corecte, în cunoștință de cauză.  Ideile social-democrate nu sunt problema. Modul în care o parte din membrii PSD folosesc o siglă și o filosofie pentru a-și aservi țara, pentru a-i perturba procesele democratice și politice, este marea problemă.

Din aceleași considerente, materialele de educație trebuie să se ferească de a face legături politice – PSD = rău, Opoziția = buni etc. Trebuie să-i ajutăm pe oameni să ia decizii în deplină cunoștință de cauză – oricare ar fi acestea. Considerăm că, odată ce oamenii primesc imaginea unei lumi normale și știu la ce trebuie să se aștepte de la aleșii lor, concluziile corecte vor domina viața politică și socială a României.

Este important, mai ales la sate, de găsit un aliat local – aliații tradiționali: unul sau mai mulți dintre Preot, Învățător, Polițist, Primar sau Doctor. Orice metodă pentru a-i coopta și a  găsi o platformă de expunere în aceste bastioane PSD este o metodă bună – pilă, cunoștință, relație, presiune familială sau morală.

FORMAT DE PREZENTARE

Așa cum sugeram, educația nu se lipește de nimeni dacă nu e făcută de cineva plăcut printr-o metodă plăcută. Educația nu poate fi făcută de pe poziții arogante, directe, gen „Am venit să vă educăm”, mai ales că educatorul se confruntă cu o cultură plină de ego. Nu poate fi făcută de oameni îndârjiți, obstinenți, care nu știu să caute empatia/simpatia audienței ci vor să peroreze idei care li se par evidente.

Cred că prezentările făcute de oameni cu care se pot identifica – educați dar nu încărcați de funcții. Îmbrăcămintea și limbajul trebuie să fie simple, populare. Dimpotrivă, limbajul extravagant, prea intelectual și/sau prea multă originalitate vestimentară, de machiaj sau înfățișare pot dăuna. Desigur, fiecare poate contribui DAR chipul acestei asociații trebuie să fie acela al unei persoane abordabile, cu care omul de rând se poate identifica dar îl poate respecta.

Acești indivizi atent selecționați și bine pregătiți trebuie, de asemeni, să aibă un caracter plăcut. Să aibă capacitatea de a discuta pozitiv, fără sarcasme, mânii și atacuri chiar și când sunt atacați verbal – așa cum e prognozabil că se va întâmpla.

Deși un brainstorm e binevenit și poate completa aceste precepte, cred că o abordare laterală a zidului de încăpățânare propus de acest electorat slab-educat, ar fi cea mai efectivă. De la pamflete cu caricaturi, la piese de teatru cu mesaj, la spectacole de divertisment și prezentări electronice care fac educație dar și amuză sau uimesc.

Iată o listă de propuneri:

• Distribuții de material de educare. Este important ca aceste mesaje să fie tipărite (mulți dintre aceștia nu au internet sau metode electronice), într-o manieră atractivă și accesibilă. De asemenea, în toate materialele „Less is more”. În locul combinării unor mesaje complicate pare preferabilă alegerea (prealabilă) a câtorva mesaje importante și repetarea lor, fără deviere, cu diverse argumente.
• Spectacole de divertisment. E mai ușor de imaginat că un primar, chiar unul închis la minte, va da acceptul organizării așa ceva la căminul cultural chiar dacă ulterior va fi surprins de mesajul implicit
• Relatări din societățile normale. Totul este relativ și oamenii au nevoie de un termen de comparație pentru a realiza cât de anormală este situația din RO. Prezentări/turnee prin județ ale unor români emigranți despre viața din Vest, pe care o merită și ei, cei rămași în România. Demitizarea Vestului și a vesticilor – nu sunt supraoameni ci oameni care, evoluând în societăți normale propaghează normalitatea în jurul lor. Relatări optimiste cu țări și oameni care ajunseseră la fundul sacului și ce au făcut ca să urce la un nivel de viață decent. Fără teorie –povești simple, acordate la audiență.
• Istorii bine scrise/povestite despre valoarea fiecăruia ca individ, despre importanța votului (pot fi găsite zeci de exemple despre surprize de la urna de vot), despre importanța schimbării și a acceptării schimbării.
• Material promoțional – sacoșe, pixuri, lucruri mici dar folositoare, ca să le amintească de povețele primite.

Pentru celălalt segment de populație, pentru intelectualitate, desigur metodele pot fi mai diversificate și mai elevate: simpozioane, schimburi de idei și de povești pentru sensibilizarea și dezvoltarea empatiei. Ar trebui să fie relativ simplu – aproape fiecare are o rudă, un prieten, o cunoștință, oameni buni altfel, care votează cu PSD și care nu înțelege și nu dorește să înțeleagă ce trebuie să se schimbe pentru ca viața lor să devină mai bună. Este absurd ca o persoană intelectuală să nu înțeleagă că incriminarea a peste 40% din populație nu ajută la nimic, nu e constructiv și îi împiedică pe cei jigniți să-și depășească condiția pentru a ajunge la înțelegere.

Din acest segment se pot recruta oameni care pot contribui activ la această acțiune: cu dezvoltarea de materiale, cu identificarea unor metode naturale de atragere a votanților relevanți la manifestări etc.

MESAJE

Așa cum menționam, una din tarele intelectualității din Est este inabordabilitatea, blocarea într-un turn de fildeș și prezentarea unui limbaj elevat, plin de cuvinte complicate și de prezumția că oamenii sunt familiari cu toate conceptele cu care ești familiar. Chiar și când intelectualii știu că audiența nu este familiară cu conceptele, îi categorisesc ca fiind „proști” și își continuă discursul și comportamentul care alienează publicul.

Este important de plecat de la ZERO.  A ridica mesajul prea mult și prea repede e calea clară de a rătăci publicul. Repet exemplul „politică de stânga vs de dreapta” – un concept pe care-l presupunem știut de orice om cu 8 clase dar care, în realitate, este foarte nefamiliar.

Iată câteva idei de mesaj în mediile defavorizate:

• Ridicarea demnității oamenilor. Este crucial ca fiecare om să se simtă important. Poate părea un lucru nesemnificativ dar e primul pas în construire. Cum își pot cetățenii prețui votul dacă nu se prețuiesc pe sine. Îl vind pe 1 litru de ulei și o găleată de plastic cu trandafiri pentru că atât simte cetățeanul că valorează votul său.
  • România nu e mai prejos decât alte țări, românii nu sunt mai aiurea decât alte popoare (nici mai breji dar nici mai răi) și dacă fac ceea ce fac alții, vor avea ceea ce au alții.
  • Este în puterea lor să-și schimbe viața. Mesia nu va veni și nici baronul local nu le va schimba viața.
  • Demitizarea Occidentului – unde lucrurile minunate nu se întâmplă pentru că sunt supra-oameni ci pentru că sistemul funcționează și marea majoritatea a cetățenilor își fac datoria.
• Ce este și cum funcționează democrația. Nu e nevoie de prezentări academice ci de exemple practice, ancorări în viața lor mică, de zi cu zi.
• Importanța fundamentală a votului într-un sistem democratic. Importanța prezenței la vot chiar și atunci când omul își strică votul – o metodă încetățenită de a transmite un semnal politicienilor.
• Concepte de bază – i.e. capitalismul și cum funcționează bine în țările mari, aducând beneficii tuturor; de ce nu funcționează comunismul sau dictatura de orice fel, în ciuda bunelor intenții. Cum poți recunoaște populismul – pentru care, în fond, votează de atâția ani, acele promisiuni mărețe și lipsite de substanță. Drepturile Omului și importanța lor. Importanța justiției în stabilirea unei societăți normale.
• Ce pot și trebuie să aștepte de la reprezentanții locali și naționali. Explicarea atribuțiilor fiecărei forme de guvernământ (cât de simplu este posibil). Acești oameni, aleșii lor, trebuie să le răspundă și încalcă legea atunci când nu o fac (primesc bani – și nu puțini – pentru conducerea afacerilor din teritoriu). Unde și cum pot să se plângă atunci când responsabilii nu-și fac datoria – nu vin la serviciu, nu le răspund solicitărilor etc. Exemple din alte părți ale lumii pot ajuta.
• Trierea informației părtinitoare de cea corectă – explicații despre alinierea mass-mediei și despre cum totul trebuie luat cu un grăunte (sau un drob) de sare.
• De ce România are nevoie de investiții și de ce, dacă sunt selecționați corect, doar străinii ne pot ajuta cu aceste investiții masive de care țara are nevoie. Ce înseamnă globalizarea și cum e un motor excelent mai ales pentru țările sărace, cum e RO, de îmbunătățire a vieții cetățenilor ei.

Evident, sunt doar câteva idei, aruncate la viteză. E nevoie de o cugetare adâncă, de discuții care să conducă la cristalizarea câtorva idei majore, obsesive, repetate și repetabile. Din nou, susțin principiul „Mai puțin este mai mult”.

REZUMAT

• Înființarea unei asociații cu un scop principal (educare socială și politică în zonele rurale și defavorizate) și unul secundar (educarea elitei intelectuale cu scopul apropierii acesteia de cei care au nevoie de educație)
• Înființarea unei prezențe electronice, supravegheate de voluntari – pentru comunicare rapidă : pagină web, FB, Twitter etc. înzestrate cu buton Paypal pentru donații rapide și de orice dimensiune. Căpătarea statului de Asociație de Caritate în ochii Paypal-ului – care reduce comisioanele.
• Finanțarea acestuia din fonduri adunate din Diaspora, secundar cu fonduri din alte surse de finanțare. Deși nu avem numere concrete, cred că nu ar fi o problemă mare să strângem 3-5000$ US lunar, ca buget de pornire. Pe măsură ce activitatea începe să prindă momentum, succesele ne vor ajuta să strângem și mai mult. Idee: putem propune diferite niveluri de contribuție, deasupra unui plafon (i.e. 100 US/lună) oferind un vot/număr de voturi pentru diferitele idei propuse de membrii ONG-ului, locali și din diaspora.
• Pornirea activității acestui ONG în unul sau maxim 2-3 centre defavorizate – i.e. jud Iași, Botoșani și Vaslui și, pe măsură ce finanțarea și organizatorii prind din urmă iar procesul are succes, răspândirea și în alte regiuni
• Diseminarea informației corecte despre cum este formată temelia unui sistem democratic normal, într-o formă și și un format extrem de accesibile chiar și cuiva cu un nivel de școlarizare modest. Publicarea și distribuirea de fițuici despre democrație, despre drepturile cetățeanului, materiale promoționale, antamarea de conversații – fără țintă politică, piese de teatru sau concerte cu mesaj educativ.