RS-ul meu, cumpărat în decembrie 2018, a trecut nu demult de 10K Km. Nu e mult dar nu văd sensul să pun mulți kilometri pe ea. Nu o atât de confortabilă la drum lung ca Sonata (care a trecut bine de 180K Km) și condusul sportiv nu se manifestă pe dunga dreaptă și blândă a unei autostrăzi, deci o conduc prin/pe lângă oraș (pe drumuri sinuoase).
Istorie
Dintotdeauna mi-am dorit o mașină specială. Nu una de statut social, nu una încârcată cu comodități de lux, ci o mașină de “șofer adevărat” – precisă, puternică (raportul CP/kg e mai important decât doar CP). Pe scurt, o mașină “legendară“. Asta, evident, venea împotriva bunului meu simț financiar. Sunt un tip frugal. Prima mașină în Canada, în 2000, a fost o Mazda Protege, nou-nouță, 19K $. Următoarea (în 2012) a fost Hyundai Sonata, doar 17K cu 46K km la bord. Ambele mașini frumoase și decente – Protege-ul avea 140 CP, suficient pentru dimensiunea ei și se comporta excelent în curbe. Sonata a trebuit să sufere niște modificări micuțe ca să se apropie de manevrabilitatea Protege-ului dar are aproape 200CP. Ca să ai o mașină legendară trebuie să dai bani, dacă nu legendari, măcar serioși.
Decembrie 2018 m-a găsit traversând o criză personală care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva greșesc investindu-mi resursele financiare în oameni. Oamenii nu vin cu evaluări, cu teste de fiabilitate, cu predicții făcute de experți, așa că investești în ei fără să știi niciodată ce primești. RS-ul avea evaluări excepționale. Domina categoria ei – “hot hatch” cum li se spune – printre Subaru WRX STI, Golf R, Mitsubishi Evo, și doar rareori pierdea în fața Hondei Civic Type R. Această clasă inventată de oameni și de cronicari auto, are constanta că taie din luxurile de confort și folosesc banii economisiți pentru tot ce contează: putere și manevrabilitate. Iar mașinile, spre deosebire de cele dedicate 100% pt performanță, sunt adaptate vieții de zi cu zi – ai loc în portbagaj, ai loc pt pasageri etc. Știam deci, deja, că RS-ul are cabina plină de plasticuri ieftine, electronica de bord e marginală etc. Dar aflasem și că e o mașină extrem de nostim de condus care punea un zâmbet chiar și pe buzele unor indivizi care evaluează mașini de sute de mii $.
În ciuda laudelor și testelor pe care le câștiga, un preț de peste 45,000$ CAD mă cam ofilea (sunt o floare, să fim bine înțeleși!). Mai mult, în ultimul an de fabricație, 2018, Ford a decis să lanseze Limited Ultimate Edition: limited-slip differential, modificări estetice, trapă electrică, cupola vopsită în negru, la “nitrous blue” (singura culoare disponibilă până în acest an) au adăugat și “roșu de curse“. Venea și cu pachet de iarnă – 1 set de genți 18″ (cele de vară au 19) + cauciucuri de iarnă, și încălzitor de motor. Cam tot ce ofereau separat în anii trecuți, acum venea standard. Astea au dus prețul modelului 2018 la un MRSP (preț sugerat de producător) de peste 62,000$ CAD. Mintea mea de om normal nu putea justifica o asemenea cheltuială. Dar, cum vă spuneam, decembrie 2018 nu era unul tocmai bun pentru mine. Tragediile se țineau în lanț. Nu numai că pusesem punct mariajul meu destrămat dar Ford anunțase și că nu mai face mașini mici, doar SUV-uri, camioane și Mustang. Deci și RS-ul urma să dispară.
Într-o duminică, am făcut prostia să verific să mă uit pe Autotrader. Mi-a apărut în fața ochilor acest RS. Reprezentanța Ford din Mississauga cerea 48,500$. Într-un impuls de moment (sunt o floare impulsivă!), am trimis un email la pleasnă, făcând o ofertă de 46,000$. Chiar nu aveam nici o speranță că această ofertă va fi acceptată. În Ottawa, pe unicul RS listat, dealership-ul cerea 57K, prin Montreal alții cereau 54-55K, așa că eram sigur că-mi vor spune să-mi vâr oferta undeva unde soarele nu strălucește (în debaraua din subsol, de exemplu). Dar nu puteam să las ultimul tren să-mi scape fără nici o acțiune. A doua zi, la serviciu, uitasem complet de joaca mea din miez de noapte. Am deschis însă email-ul personal și acolo era un răspuns de la reprezentanță spunând simplu “Vino și ia-ți-l!”.
Să vă mai spun că mi-a căzut ca o tonă de cărămizi în cap? Aveam mașină (ba aveam chiar și motocicletă). Nici unul din vehiculele precedente nu trecuse măcar de 25K și acum săream la dublu (46K+13% TVA = 52K). Nu mai vorbesc de asigurare… Dar, uneori e nevoie de curaj, de puțină nebunie. De obicei nu mă las purtat de raționalizări care să justifice mofturile dar am simțit că trebuie s-o fac. Dacă nu o fac acum, când? Criza de la jumătatea vieții (mid-life crisis)… am deja 48 de ani și sigur nu voi trăi 100. Sunt pasionat de mașini, de precizie, de performanță. Ani întregi mi-am pus pofta-n cui, de obicei ca să împlinesc visele și aspirațiile altcuiva. Iar situația mea financiară îmi permitea această nebunie (am finanțat-o cu 2.9% pe 6 ani, deci rata lunară a rezultat puțin peste 700). Să aștept să o cumpăr uzată, după 3-4 ani? Nu se merită – aceste mașini, din cauza rarității, nu prea pierd din valoare. În plus, fiind o mașină de performanță, nu poți fi sigur cum a fost tratată, dacă n-a fost biciuită rău de tot. Așa că am făcut saltul în gol. Mă bucur enorm că l-am făcut.
Descriere – VA URMA
No Comments