Ieri, 25 mai 2022, un tânăr de 18 ani și-a împușcat bunica (care va supraviețui) după care a mers la o școală elementară unde a împușcat 19 copii și doi profesori. Urmăresc cu oroare – de la Columbine încoace (1999) -, ca mai toți oamenii care ascultă știrile, aceste măceluri care se succedează cu o frecvență tot mai mare. Sunt prea multe, prea absurde ca să le enumăr aici. Toți oamenii normali – proponenți sau inamici ai armelor de foc – se cutremură și cer acțiune și totuși masacrele continuă. De ce se întâmplă asta și ce s-ar putea face?
Nu sunt un prieten al armelor de foc. Îmi plac, am tras cu ele, dar cred că impredictibilitatea naturii umane, emoțiile și armele de foc conduc deseori la tragedii – și realitatea confirmă asta. Ca s-o spun pe șleau, nici în mine nu am încredere destulă; am trecut prin momente de mânie care s-ar fi putut solda cu tragedii. Dar ce simt eu e irelevant. Puține paragrafe din Constituția SUA stârnesc mai multe emoții decât acest Al 2-lea Amendament (poate doar primul, “libertatea de cuvânt” se poate măsura în importanță pentru cetățeanul american). Atașamentul unei mari majorități a americanilor față de acest amendament, “dreptul de a purta arme“, este incredibil. Am vorbit cu mulți proponenți, chiar și imediat după masacrul de la Virginia Tech, deci când problema era fierbinte, și am realizat că poți să te legi de absolut orice le este drag – de familiile lor, de slujba lor, de orientarea lor politică – dar nu puteai spune nimic împotriva armelor de foc și a celui de-al 2-lea Amendament.
Admit că există situații când armele de foc sunt necesare. De exemplu oameni care trăiesc izolați, departe de forțele de ordine sau în cartiere cu multă violență, droguri, sărăcie. Admit că există cazuri în care armele de foc au fost deterent sau chiar au rezolvat situații periculoase. Dar cred că atunci când sunt mai multe minusuri decât plusuri în portul de arme de foc. “Armele de foc apără democrația, ne apără împotriva tiraniei guvernării” – îmi spun proponenții, la care eu răspund “Dacă 5 tipi înarmați se adună, în 99.9999% din situații se adună ca să dea un jaf și nu ca să apere democrația“. Și totuși, ca să fiu realist, voi repeta cuvintele lui Tucker Carlson: “interzicerea armelor de foc, abolirea celui de-Al Doilea Amendament ar duce la un nou război civil“. Asta însă n-ar trebui să oprească societatea civilă de la acțiune – atitudine care e adoptată pentru că ambele tabere se cantonează în poziții extreme, ireconciliabile. Unii vor interzicerea armelor iar ceilalți văd în orice încercare de control o tentativă de a li se confisca dreptul constituțional.
Una din problemele majore care trebuie rezolvate – greu de înțeles pentru cineva care trăiește într-un stat unitar, european – e legislația. Motivul pentru care atâtea arme ajung în mâinile unor oameni dezechilibrați e o legislație multiplă, nearmonizată: există legi federale, legi statale și legi locale, fiecare cu alte prevederi, care se calcă unele pe altele. O lege federală, uniformă, ar putea face ordine. Dar aceste legi nu pot veni de la vârf – nu așa funcționează lucrurile în SUA, un stat federal. De obicei, cele mai multe legi federale pleacă de la legi statale și după ce un soi de lege e adoptată în 9 (nouă) state tinde să fie adoptată la nivel federal. Ar fi multe găuri de închis. De exemplu gun-show-urile, bazar-uri de arme, în care arme trec din mână-n mână fără verificările de bază – sănătate mintală, cazier etc. Dacă un magazin e silit să facă aceste verificări, vânzările private sunt scutite. Un alt exemplu e comanda prin poștă de piese – da, în multe regiuni ai nevoie de verificări dar le poți evita cumpărând pistolul dezmembrat, piesă cu piesă, asamblându-l singur acasă. Sigur că o legislație bună n-ar rezolva problema – dar ar atenua-o. [ Mereu căutăm “glonțul de argint“, o soluție super-simplă care să rezolve complet o problemă – și din acest motiv nu ne alegem cu acea soluție imperfectă care reduce problema cu 70-80-90% ]
Legislația ar putea impune și educație, o altă soluție pentru reducerea victimelor. Când trăiam în Arizona am aflat, cu stupoare, că doar dacă porți “concealed weapon” (armă ascunsă) trebuie să treci printr-un curs. Dacă atârni arma la vedere, nu e nevoie. “Ce se predă în acest curs?” am întrebat eu colegul american care-mi explica situația. Cică măsuri de siguranță, legislație, antrenament la țintă. “Și un asemenea curs n-ar trebui să fie obligatoriu pentru oricine atinge o armă de foc?” am continuat eu. Ideea răspândită printre europeni – că America e un loc în legislația îți permite să scoți pistolul și să repari orice nedreptate e pe atât de răspândită în US pe cât e de falsă. În cele mai multe state americane, dacă nu chiar toate, folosirea armei e permisă prin lege doar într-o SINGURĂ situație: când viața ta sau a altcuiva e în pericol. Ți se fură mașina? Ai asigurare! Te înjură unul? Chemi poliția! Chiar și simpla fluturare a pistolului pe autostradă, fără a-l îndrepta spre altcine, e asimilată cu asalt și e pasibilă de pușcărie. Dar oamenii nu știu astea.
O altă metodă de reducere a numărului de oameni care mor prin împușcare în SUA ar fi răscumpărarea acestora. Proponenții armelor de foc folosesc deseori același argument când li se cere controlul armelor: “Orice măsură oficială va lua armele de la cetățenii corecți, care respectă legea, dar le va lăsa în mâinile borfașilor“. Ca să fim înțeleși – problema e masivă, există peste 360 milioane de arme de foc la 330 mil, în condițiile în care 69% din populație NU are arme de foc. Dar valuri succesive de răscumpărări ale armelor de foc, voluntare și complet anonime, ar reduce semnificativ numărul lor. Oricine, chiar și borfașii, ajung la ananghii financiare și dacă pot preda un pistol și primi cash pentru el, o vor face. Australia a făcut-o de câteva ori începând din 1997 și au redus semnificativ posesia de arme de foc și, mai ales, au redus armele automate din rândurile populației.
Cum spuneam, ancorarea în principii nu ajută. Pragmatismul și acceptarea imperfecțiunii lumii, și ajustarea soluțiilor la această imperfecțiune, mi se pare mie, funcționează mai bine în planul real. Legislație eficientă în filtrarea posesorilor de arme de foc, reducerea cu 20-25% a armelor de foc, educația obligatorie ar putea reduce cu măcar 10% a victimelor. Și asta ar însemna peste 1000 de vieți salvate, an după an.
No Comments