Prea-binele care face rău

Cu câțiva ani în urmă am citit o postare pe FB care inițial m-a emoționat. O duduie din Rep Moldova povestea, cu indignare și mânie, despre întâlnirea cu o bătrânică sărmană la un McDonalds. Bătrâna, cică, voia niște cartofi prăjiți și nu avea suficienți bani. Tânăra îi cumpărase un meniu complet și se întreba, indignată, cum e posibil ca – după o viață de muncă – să nu-ți poți permite niște amărâți de cartofi prăjiți? Am dar la spate întrebări gen “de ce încerca bătrâna să ia ceva, orice, de la McD, unde toate-s atât de scumpe pentru buzunarul est-europeanului?” sau “e oare indignare sau manifestarea publică a virtuții personale?” și am început să cercetez profilul domnișoarei basarabence. Acolo am urmărit toatele epatante pe care le afișa, locurile exotice – i.e. Monte Carlo, unde se afișa cu prietenul ei… și am trecut la profilul lui – un tânăr, de poate 30-32 de ani, care deși doar locotenent de poliție conducea un BMW X3 și, aidoma prietenei sale, își permite multe din plăcerile vieții.

Continue Reading

Negativitate pozitivă

Se spune în engleză “trebuie 10 fapte bune ca să șteargă una rea“. Tind să cred că e mult adevăr în această zicală. Negativul e mult mai potent decât pozitivul. Vedem asta zi de zi – oameni cu carieră ilustră care rămân în istorie pentru cine știe ce moment penibil, ani de fapte bune șterși de un moment de mânie, prietenii sau relații personale duse pe apa sâmbetei într-o clipă. Cred, de exemplu, că o relație personală e mai curând unită de acele lucruri pe care amândoi le urăsc decât de cele pe care le agreează.

Continue Reading