Am încercat să citesc Homo Sapiens a lui Noah Harari. Acolo am găsit ideea inteligentă – complet inedită pentru mine – despre miturile colective la care ne raliem. Un astfel de mit este, de exemplu, statul național, ideea că o țară = o națiune. E o idee propagată la începuturile secolului al XIX-lea care a prins rădăcini și a condus la formarea statelor naționale. Înainte de aceasta, ideea de Stat nu avea nimic de-a face cu națiunea: un moldovean al secolului al XV-lea nu se simțea mai apropiat de un muntean decât de un polonez deși vorbeau aceeași limbă (Ștefan cel Mare nu avea nici o problemă să-i fure teritoriu lui Vlad Țepeș când acesta era ocupat cu turcii).
[ NOTĂ: Ca mulți alți filosofi înaintea lui, Harari cade în păcatul de a încerca să-și generalize teoria lui care-i perfectă dar are aplicabilitate limitată. Ajunge să cadă în teoria “trezită” că diferențele dintre Bărbat și Femeie sunt tot un mit și nu o realitate biologică și evoluționară. Deși îi înțeleg motivele – vrea să fie creditat cu descoperirea “Dopului Cosmic” (cum spunea un prieten), a Teoriei Unificatoare care explică totul – eu trăiesc zilnic această inepție, mi se bagă pe gât boala mintală a transsexualilor. Ajuns aici m-am oprit din lectură. ]
Mi-a trecut prin minte că miturile colective sunt motivul pentru care în unele țări, asemeni României, lucrurile nu se mai îndreaptă ba, dimpotrivă, se pare că alunecăm pe scara civilizației: alegem să credem MITURILE GREȘITE. Societatea și viața individului e complet diferită în Canada față de România (sau China, sau Rusia, sau…) pentru simplul motiv că oamenii cred în povești diferite. Unii spun că oamenii ar fi diferiți în aceste țări. Oamenii nu sunt diferiți, sunt oameni – de tot soiul. Unii spun că e vorba de educație. Da, este educația dar cea ne-academică, cea care propagă miturile colective ale națiunii. Părinții, profesorii și lumea din jur au transmis individului un set de mituri colective, complet diferit în Canada față de cel transmis în România:
- părinții români îți spun să-ți vezi de treaba ta când ești martor la o injustiție, că nu se știe, poți s-o pățești în timp ce anglosaxonii nord-americani cred în mitul comunității: că toți suntem legați unul de altul și dacă tu nu ajuți, nimeni nu te va ajuta pe tine;
- mass-media românească face vedete și oameni importanți din curve și cocălari – pentru că au bani, mașini și cheltuiesc 5000 euro pe o poșetă în timp ce mentalitatea puritan-anglosaxonă consideră că poți să ai toți banii din lume dacă nu ai empatie, omenie, umilitate, ești un om mărunt;
- Ei cred că deși respectul se câștigă, politețea trebuie oferită tuturor pentru că spune despre cine ești tu… noi confundăm una cu alta și decidem că vom fi politicoși doar cu cine o merită și numai cât ni se pare c-o merită (și din acest motiv ne confruntăm cu atâta grobianism)
- Ei spun că admiterea greșelii înnobilează omul și pentru că toți greșim la un moment dat sau altul, nu e o expresie a valorii personale, în timp ce-n cultura noastră e privit ca un lucru umilitor;
- Ei cred că “munca nu-i o rușine“, noi doar spunem la fel dar judecăm aspru pe cei care aleg să culeagă căpșuni în Spania sau să îngrijească bătrâni în Italia; ei spun mereu “decât să stau acasă mai bine muncesc pe bani puțini” în timp ce la noi e taman pe invers.
- Ei nu folosesc adjective “isteț” sau “descurcăreț” pentru indivizi rapaci, care încalcă legea și trag spuza pe turta lor. În fapt aleg să nu vorbească despre aceștia pentru că subscriu la mitul colectiv “dacă n-ai nimic bun de spus, nu spune nimic“, adică dacă nu poți da ceva, măcar să nu iei. Și aleg să-i evite pe semenii care nu respectă aceste legi pentru că încă mai cred în “spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești“
- Noi credem că loialitatea prioritară e față de prieteni și rude, indiferent cât de mizerabili ar fi ca oameni; ei cred că loialitatea față de cinste, dreptate, corectitudine primează asupra relațiilor de rudenie sau prietenie
- Ei cred că-și distrug copiii oferindu-le lux și toți banii pe care îi cer, îi pun să plece de jos ca să le construiască un caracter bun; noi le oferim fără să le cerem nimic, le netezim drumul în viață trăgând sfori și apoi ne mirăm de ce nu performează, de ce se scufundă.
ș.a.m.d
Și ei au mituri nocive, multe de factură modernă/progresistă. “Dacă eu îi vreau binele sigur și el îmi dorește binele” sau “imigranții vin pentru că apreciază civilizația noastră” sau “bărbatul poate fi femeie și viceversa” sunt mituri extrem de toxice și cu repercusiuni sociale profunde. Dar totul e în cantitate și societatea lor are încă bază solidă în miturile bune, în valorile, trecutului. Ideilor nocive le ia mai mult timp să ruineze mediul înconjurător când acesta are o fundație solidă (lucru pe care comunismul l-a răpit României).
Culmea este că, oamenii fiind oameni, diferiți cum suntem și noi, fac treaba asta pe o paletă de motivații. Unii o fac din convingere, alții din cauza fricii de a nu deveni un paria în grupul lor – oricum ar întoarce-o cred cu putere că e în propriul lor interes să fie așa cum sunt.
Care-i soluția? Nu există soluție globală ci individuală. “Percepția e realitate” și dacă ne schimbăm percepția, și realitatea în care trăim se va schimba. Ar fi minunat să fie o decizie inconștientă, să vină natural – din moși și strămoși, din poveștile și zicalele minunate pe care poporul nostru le are. Din nefericire nu suntem în acel punct. Așa că trebuie să fie o decizie lucidă luată de fiecare dintre noi: să alegem să credem în bun și drept, în politețe și moderație, în valorile perene și nu-n opulență, imoralitate sau lene. Nu ne putem permite să credem altceva. Să credem că fiecare e pentru sine, că binele nu există, că doar legea junglei și a hrăpărețului primează e o condamnare la acest univers egoist și rece. ALEG să cred că faptele noastre rele vin din slăbiciunile omenești – din ignoranță, nepricepere, lene, dorință de bogăție, aroganță (credem că merităm mai mult decât chiar merităm) – și nu din ticăloșenia umanității. Știu, e dificil să crezi în BINE când ești înconjurat de contraexemple dar dacă vezi RĂU, creezi RĂU și asta nu duce niciodată la un final fericit.
Asta e ceea ce doresc românilor și României pentru 2024 – MITURI MAI BUNE
No Comments