Cum am crescut

Notă: E posibil să mai fi povestit asta. Nu-mi bat capul să mai răscolesc prin postările vechi. La 49 de ani îmi iert puțină senilitate. Dacă mă repet, ignorați postarea.

Îmi amintesc de un incident în 2003. Lucram la o firmă nasoală – multă muncă, complexă (produse noi pe care trebuia să le învăț din mers), mereu bulibășeală. Mi-au cerut să adaug o adresă de email suplimentară la un grup de oameni.  Am făcut exact cum scrie manualul că se face asta în Microsoft Exchange și am lansat modificarea. Rezultatul? 163 de oameni au rămas fără adresa primară de email. Nu, n-am greșit cu absolut nimic în acțiunea mea – fostul sys admin făcuse adresele de mână, probabil nu știa că ele se fac automat, prin reguli. Dacă adresa e făcută « de mână » nu poți aplica o regulă – pentru că acea regulă șterge tot ce nu e scris în ea.

Continue Reading

Scuza și iertarea

Pentru unii, lumea se împarte în națiuni, rase, religii. Din acest motiv caută răspunsul în acești parametri. Pentru mine, lumea se împarte în culturi – locuri fizice și metafizice în care anumite gândiri de grup, pentru anumite motive, se încetățenesc și dictează asupra comportamentului individului.

În culturile primitive sau nu tocmai evoluate, relațiile sociale se bizuie pe forță și ierarhie. E numai normal, deci, ca scuza oferită să fie percepută ca un fenomen înjositor pentru individ. O face numai cel mai slab către cel mai puternic. Când e îndreptată spre egal, e semn că se dorește obținerea unui avantaj, beneficiu. Pentru că e percepută, social, ca o atitudine umilitoare, de recunoaștere a puterii celuilalt, individul de rând din această societate involuată, se ține departe de ea ca de dracu’.Continue Reading