Concluzii
Pe scurt ?! Situația este atât de împuțită, atât de complexă încât NIMENI nu are nici o idee cum poate fi rezolvată deși fiecare pretinde că are una. Se merge înainte pe ghicite. Guvernele lumii se confruntă zi de zi « Unde dai și unde crapă ». Se caută de ani întregi o soluție care să împace și capra și varza și lupul… și așa ceva nu există. Și fiecare zi în care dezastrul cel mare nu se întâmplă, e o zi care ne apropie de un dezastru încă și mai mare.
După câteva baloane de săpun care s-au spart, a venit răndul balonului pieții imobiliare. Adepții lui Keynes – care spunea că printr-o injecție de fonduri, criza din 1933 ar fi putut fi evitată – și ai pieții libere, brusc, n-au mai putut trăi cu consecințele unei piețe libere (faliment, dezastru) și de ani buni tiparesc dolari și euro ca și cum mîine nu mai vine (dar va veni). Nici un politician nu vrea să-și asume riscul de a crea o criză urâtă pe timpul guvernării lor și acceptă orice inginerii financiare care amână momentul adevărului. Aceasta se întâmplă și în US și în Europa, banii se devalorizează – lucru care ar fi bun (face produsele competitive la export) – dar care se va traduce într-o inflație galopantă în momentul în care scapă din mînă.
Ordin de mărime : Cineva, înainte de QE3 (un nou ajutor dat de Federal Reserve, in valoarea de 1 trilion USD și înainte ca ECB – Banca Centrala Europeana să decidă că vor cumpăra câte bonduri guvernamentale va fi nevoie), a făcut un calcul aritmetic care, ca un minim a demonstrat cât de departe s-a ajuns față de standardul de aur. A convertit la USD si apoi a adunat masa monetară a planetei, apoi a împărțit-o la tot aurul existent (în rezerve federale, la investitori sau în posesia populației). După acest calcul, uncia de aur ar trebui să coste… 25,000$. Si tiparnita inca merge!
În paralel cu aceste baloane de săpun care aruncau America de Nord în criză, și alături de ea, întreaga lume, cu accent pe sistemul bancar european, în Europa orgia de cheltuială iresponsabilă care a urmat introducerii bancnotei comune devenea evidentă. Ani întregi de viață prea bună, de protecție socială bazate pe economii sănătoase, naționale, protecționiste care se încearcă a fi continuate (de politicieni, de frica de a nu-și nemulțumi alegătorii) și într-o economie globală unde există competiție directă, neprotejată, cu muncitorul malaiesian sau cu cel chinez (unde costurile de producție sunt extrem de reduse și beneficiile practic inexistente) au pus Europa în genunchi. Idioțenia unei monede unice fără pedepse stipulate pentru cei ce cheltuiesc prea mult, fără o strategie financiară unificate, este altă problemă. Premiza că salariații greci, spanioli, italieni, acesti bonviveuri, vor accepta cu același stoicism curbele de sacrificiu din Letonia, Irlanda, este iarași o viziune greșită.
Băncile europene, încă slabite enorm din urma crizei ipotecare din US (și nu numai) au fost silite, alături de ECB, să subvenționeze dezastrele naționale. Franța (Sarkozy) și Germania (Merkel) au făcut presiuni majore asupra băncilor ca să accepte 50% pierderi în împrumuturile spre Grecia, dându-le o nouă lovitură. Aceeași strategie a fost folosită și pentru ECB – acum câteva luni, câțiva directori germani de la vârful acestei bănci centrale, și-au dat demisia pentru că nu erau de acord cu presiunile politice.
Dezastrul in numere
Nimeni nu știe cu exactitate toate pierderile înregistrate de guvernele lumii, bănci și investitori privați. Iată totuși câteva numere pentru exemplificare :
- În 2008, guvernul american a alocat 900 miliarde $ pentru salvarea instituțiilor implicate în crash-ul imobiliar
- În 2005, proprietarii de case au extras 750 miliarde din equity-ul caselor lor ( valoarea casei estimata MINUS valoarea ipotecii), consumând 2/3 din această sumă în plata cărților de credit, consum personal și îmbunătățirea caselor
- Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) și Freddie Mac (Federal Home Loan Mortgage Corporation) – instituții federale care gi rau creditele de ipotecă aveau, în 2008, înregistrate 5 TRILIOANE dolari în împrumuturi și garanții pentru împrumuturi
- Un raport conservativ despre pierderile crizei din 2008 NUMAI ALE US: minim 12.8 TRILIOANE $
- In 2008, în total, liderii europeni au folosit 1.5 TRILIOANE EU pentru salvarea băncilor și a fluxului interbancar. Numai Germania a oferit 500 miliarde pt această salvare a băncilor ei, mult mai mult per capita decât US.
- Federal Reserve avea deja, în 2010, 2.1 TRILIARDE din datoriile băncilor, note de tresorerie etc. – plătite cu bani « creați ». În Septembrie 2012, a lansat QE3: cumpărând datorii în valoare de 40 miliarde $/lună. ECB a promis cat va fi nevoie!!!
- Din New York Times : Băncile europene au expunere de 998.7 miliarde euro la Italia, mai mult de șase ori decât cele 162.4 miliarde euro la Grecia. Mai au 774 miliarde euro expunere la Spania și 534 miliarde de euro la Irlanda. Băncile din US au expunere la Italia mai mult decât la orice altă țară europeana, aproximativ 269 miliarde de euro, conform cifrelor Barclay. La Spania expunerea e estimată la 179 miliarde euro. Adunarea mea arată – o cifră care nu cuprinde și alte datorii europene : 2917 MILIARDE = 2.9 TRILIARDE.
Link-uri edificatoare
- Ceasul datoriei publice mondiale : Global Debt Clock
- Film despre criză (și eu m-am întins pe atâtea pagini): Criza explicata pe simplu
- Î&R despre criza din Spania și Grecia: Q&A
No Comments