Din CANADA – La ce-i bun un guvern

Mă plâng adesea de risipa și ineficiența guvernului canadian. E normal. Întâi pentru că asta e natura fiecărui guvern sau instituție atât de mare încât diluează responsabilitatea personală. Apoi, pentru că, implicat fiind (am lucrat pentru guvern în diverse departamente – Public Works, Agriculture, Elections, chiar și Shared Services; iar acum lucrez pentru Global Affairs) știu exact cât de ineficiente sunt aceste departamente și, de ce nu, eu personal. Spre deosebire de alții, însă, eu am beneficiul de a putea compara – cu guvernul României și, prin comparație, cel al Canadei predă proiecte, face lucruri tangibile pentru mine și ceilalți cetățeni.

M-am gândit să le povestesc și altor români, pentru că nu ajută să ne plângem și să spunem „Așa NU ne place” ci, atunci când spunem aceasta, să completăm cu „Mai bine astfel”. România și românii, cred eu, au nevoie de modele. Mi s-a spus de câteva ori – și se vehiculează mult în România – că am copiat prea mult și că nimic n-a mers așa că ar trebui să fim originali. Am copiat, e drept, dar am copiat prost, fragmentat – o bucățică dintr-un sistem, alta din altul și am încercat să potrivim una cu alta piese din puzzle-uri diferite. În plus, indiferent de cât de bun este sistemul în teorie, în practică devine cât de bun este fiecare participant în sistem. Continue reading “Din CANADA – La ce-i bun un guvern”

Proiect pentru motoarele cu injecție directă – OIL CATCH CAN

Omul cât trăiește învață. Dacă nu o face, nu e om, e moluscă. Mărturisesc că, după 6 ani de condus Hyundai-ul meu Sonata, despre care știam că e GDI – Gasoline Direct Injection – nu aveam idei decât despre beneficiile acestui tip de motor și nici o idee despre problemele aferente.

Nu vreau să vă plictisesc așa că, pe scurt, iată diferența față de motoarele cu injecție prin port (cele mai vechi, ante-2005/2007) și cele GDI: cele prin port făceau amestecul de benzină și aer înainte de camera de combustie (cilindru) iar GDI o face direct în cilindru. Avantajele sunt masive – motorul are putere mai mare și consumă mai puțin. Ca să mă refer la Hyundai-ul meu (pt că-l cunosc, nu pt c-ar fi cea mai cea), este impresionant ca un motor de 2.4L să genereze 198CP, cu un consum combinat de 8.5-9L/100km (cam atât lua Dacia mea 1410, cu cei 67CP ai ei). Continue reading “Proiect pentru motoarele cu injecție directă – OIL CATCH CAN”

Evaluare Kawasaki Vulcan S

După “Bye-bye, Honda” și “Hello, Kawasaki“, în final ajung la subiect – primele mele opinii despre Kawasaki Vulcan S.

Apoi am dat peste un Kawasaki Vulcan S 2016 demo, la un dealership din Sainte Julie (o localitate obscură de la sudul Montreal-ului). Avea doar 196 km, era echipat cu scaun de pasager, venea cu garanție completă și cereau numai 7050$. Fără nici o sumă extra pentru freight și PDA și altele. Adăugau doar 13% taxe. Iar diferența dintre modelele 2015, 2016, 2017 la Vulcan S sunt doar… culorile disponibile și, desigur, anul de fabricație. Nu pot cuantifica economiile dar estimez că am scăpat cu măcar 1500$ mai ieftin, pentru o motocicletă cvasi-nouă. Continue reading “Evaluare Kawasaki Vulcan S”

Hello, Kawa!

Continuare de la “Bye-Bye, Honda!”

Indian Scout, 1130cc, 104 HP, 14,999$  MRSP

Nu există multe cruisere echipate cu ABS. În Europa, probabil, sunt mai multe. Mi se pare chiar că ABS-ul e pe cale să devină obligatoriu la motociclete dacă nu cumva este deja. În America de Nord, însă, opțiunile sunt limitate. Dintre cruisere, cercetarea mea a descoperit Honda Fury, Indian Scout și Kawasaki Vulcan S. Mai sunt, bineînțeles, motocicletele “adventure” sau dual și cele touring (i.e. Honda Goldwing) – dar primele sunt, de obicei, prea înalte pentru cei 168 cm ai mei iar celelalte mi se par mașini pe două roți. Oricum și aceste categorii sunt scumpe, prea scumpe pentru ce doresc eu să cheltuiesc. Continue reading “Hello, Kawa!”

Bye-bye, Honda!

Călătorie spre Saulte St Marie: prin Algonquin Park, apoi spre North Bay (înoptare). Ziua următoare, prin Sudbury spre Saulte St Marie. Întoarcerea duminică – de data aceasta drept spre Ottawa, pe autostrada 17.

Aceasta este o postare despre noua mea motocicletă Kawasaki Vulcan S 650cc. O iau nițeluș pe ocolite (dacă doriți, săriți direct la review-ul Vulcan S)

Anul trecut, pe 24 iunie, am încercat să folosesc un weekend lung ca să fac un alt traseu de distanță pe motocicletă: Ottawa -» North Bay (via Algonquin Park) -»Sault Sainte-Marie și retur, un traseu ce depășește 1600 km. Am pornit la drum într-o dimineață superbă de vineri.  Soarele strălucea și cerul era fără un strop de nor. Cum primul stop al drumului meu, North Bay nu era prea departe (cca 450 km),  eram decis să nu gonesc, să mă bucur de peisajele superbe ale drumului, să opresc în diverse locuri pitorești din Algonquin Park (un parc imens, de peste peste 7600 km pătrați). Continue reading “Bye-bye, Honda!”

Arunachalam Muruganantham

Arunachalam Muruganantham. Nu este un bărbat foarte frumos și, dacă e să ne luăm după faptul că n-a terminat liceul, nici foarte deștept. Chiar și așa, s-a căsătorit și, curând a aflat secretul femeilor sărace din India. Și-a văzut soția ascunzând ceva – era cârpa pe care o folosise pentru ciclul menstrual. Indignat, a întrebat-o de ce nu folosește tampoane sanitare. Continue reading “Arunachalam Muruganantham”

Ați lua o ipotecă…

… cu 7.9% dobândă, în valută? Nuuuu?! Ei bine, tocmai ați luat-o! Aceasta este media dobânzilor pe care statul român le plătește internațional pentru bond-urile de 10 ani pe care le emite (sursa: Tradingeconomics.com). E media, pentru că în anul catastrofal 2008, aceste bonduri plăteau 12%. E ipotecă pe România și viața de zi cu zi a românilor. Un simplu calcul arată că, la datoria externă a României de cca 160 miliarde $, guvernul plătește ANUAL 12 miliarde $ DOBÂNDĂ. Continue reading “Ați lua o ipotecă…”

Povesti Financiare IV

Concluzii

Pe scurt ?! Situația este atât de împuțită, atât de complexă încât NIMENI nu are nici o idee cum poate fi rezolvată deși fiecare pretinde că are una. Se merge înainte pe ghicite. Guvernele lumii se confruntă zi de zi « Unde dai și unde crapă ». Se caută de ani întregi o soluție care să împace  și capra și varza și lupul… și așa ceva nu există. Și fiecare zi în care dezastrul cel mare nu se întâmplă, e o zi care ne apropie de un dezastru încă și mai mare. Continue reading “Povesti Financiare IV”

Povesti Financiare III

Criza Europeană

Într-o economie globală, și cele bune dar și cele rele se împrăștie ca focul în preerie. Crash-ul dot-com-urilor in 2000, urmat de cel al telecom-urilor 2001-2002, dezastrul derivativelor din 2007, cel al pieții imobiliare în 2008, au decapitalizat băncile europene. Guvernele europene au fost silite să intervină, să despăgubească oamenii, băncile au luat acele pierderi și toată lumea a plâns : și mama americanilor dar și cea a europenilor . Unele bănci au capotat – cum sunt cele islandeze, altele au fost salvate cu considerabile eforturi financiare. Continue reading “Povesti Financiare III”

Povesti Financiare II

Ecuația Black-Scholes /Derivativele

Deși e o treabă foarte complicată, atât de complicată încât, cum documentarul Capitalism al lui Michael Moore arată, chiar și un profesor de Harvard are dificultăți în a le explica, în principiu e relativ simplu. E o metodă matematică de a prognoza care va fi prețul unui produs în viitor, trăsătură, care – veți fi de acord – e foarte importantă pentru cineva care vrea să facă bani vânzând-cumpărând.  Cine nu și-ar dori o mașină a timpului, pentru Continue reading “Povesti Financiare II”