O statuie

Deseori simțurile funcționează în gol. Vedem, auzim, gustăm, atingem – absolut în gol, pentru că mintea nu prelucrează nimic din ce cunoaștem. Vorbim unii cu alții și totuși comunicăm atât de rar, nu ne transmitem informațiile importante. Clefăim la o mâncare și gustul ei se pierde în neant – poate pentru că mâncăm fără să ne fie foame, poate pentru că ne este prea foame dar cel mai adesea pentru că suntem grăbiți. Privim prin lucruri și oameni ca printr-o pânză străvezie.62946863

Priveam ieri statuia din fața corpului B al Universității. O știu pentru că acea zonă îmi este cunoscută din copilărie. Continue Reading

Marea Amorțeală

Toamna si-a așternut pătura de frunze moarte, fructe putrezite, castane căzute, peste natură. Marea Amorțeală se așterne peste pământ pas cu pas. E frumoasă toamna, frumoasă și tristă. Este, dacă doriți, imaginea unui „ce-ar fi putut fi”. Plină de nostalgii, de regrete pentru acele zile de primăvară sau vară pe care le-am irosit privind un film idiotic sau tocând ore întregi prostii despre politică și lucruri mici. Ne-am dori să întoarcem timpul înapoi, s-o luăm de la început, în același timp îndoindu-ne de capacitatea noastră de a face ceva diferit. Ne convingem că n-am fi putut face nimic diferit, pentru că asta a fost voia Domnului, la fel cum frunzele moarte sunt.Continue Reading

What’s love got to do with it?!

Nu este o postare despre iubire, nu este despre melodia lui Tina Turner, este pur și simplu un avertisment că unele decizii ar trebui luate la rece, fără emoții pentru că mintea știe mai bine decât inima ce ne trebuie.

Am istovit parcurgând postările/articolele/emisiunile despre Roșia Montana sau despre cățeii ce vor fi schingiuiți. Am întâlnit ici și colo o umbră de rațiune, în rest o avalanșă de bune intenții adunate în discursuri patetice, în puncte de vedere extremiste, definitive, care înăbușă în scutece dialogul. Rațiunea nu pare să aibă nici o putere în fața argumentelor viscerale, poeziilor înălțătoare și apelurilor sfâșietoare.Continue Reading

Sfaturi pentru inimă albastră

Ascultam cântece pe Youtube. Mă puneam “la punct” cu muzica românească pentru că în ultimii 13 ani am urmărit prea puțin ce se petrece în acest sector. Din una în alta, clickuind aproape aleator pe cântece, am dat peste “Mi-e dor te tine” cu Mălina Olinescu. “Nice” mi-am spus eu și mi-am spus să văd ce mai face. Am googlat și… da, nu vă mai făliți, voi știați și eu nu știam (și eram mai bine prin asta).

Priveam pozele ei, cele unde era frumoasă și tânără, cele în care nu mai era atât de tânără, ascultam melodia… Ca un tâmpit ce sunt, am început să citesc detalii. Diavolul este în amănunte și chiar așa și este. Citindu-le, scobind informația de sub muntele de titluri senzaționaliste, de scandal, m-am întristat tot mai mult.Continue Reading

Povești din strania lume a dating-ului – 5

Blogul meu aluneca din nou spre lucruri de tragism mioritic și, deși n-am așa motive de țopăit, n-am nici motive să mă jelesc. Deh, asta dacă nu luăm în considerație faptul că am pășit în septembrie și toată lumea a tapetat Facebook-ul cu poze frumoase cu frunze moarte, ploi melancolice, cu melodii de jale. În rest, toate sunt bune, deci vă rog, fără încurajări!

Nelu Iubaretul
Eternul Nelu, Eterna Iubire

Continue Reading