Tot ce NU am vrut să știm despre…

    Energie. Tot universul nostru poate fi exprimat prin energie. O persoană adultă, fără activitate fizică susținută, are nevoie de 8700 kJ/zi (aprox 2000 calorii) pentru supraviețuire. O familie de 4, 2 adulți și 2 copii consumă, pe an, 12.7 milioane kJ. Pe timpuri ne produceam energia (mâncarea) manual, pe fermă, dar nu eram eficienți și de multe ori nu reușeam să strângem tot necesarul. Am folosit caii și am început să creștem animale pe lângă casă dar pentru hrana acestora aveam nevoie de încă și mai multă energie. Se consumă cca 1.2 kg de porumb pt producerea unui kg de vaca vie (inclusiv oase, grăsime, intestine), 1.65 kg de porumb pt producerea unui kg de porc viu si numai 0.9 kg de porumb pt 1 kg de găină vie. Știind că 1 kg de făină de porumb are circa 15.000 kJ, rezultă că pentru a crește un porc de 100 kg e nevoie de 2,5 milioane kJ. Aceasta nu include energia consumată pentru tranșare, pregătire, ambalare, transport la piață.

Consumul de Energie Mondial - 2003
Consumul de Energie Mondial – 2003


O dată cu creșterea populației și mutarea populației la oraș, am fost siliți să devenim tot mai productivi. Cei puțini rămași în agricultură au trebuit să crească tot mai multe animale și tot mai multe cereale pentru cei care împing hârtiile cu spor sau ard încă și mai multă energie în fața unui calculator, rezolvând complicate probleme de Solitaire. În 2003, această planetă găzduia aproape UN MILIARD de porci (cca 2.5 triliarde kJ). Productivitatea a fost crescută cu ajutorul mașinilor pe care le făceam să se miște cu ajutorul… ați ghicit, al energiei. Am început prin a arde lemne(14-17,000kJ/kg), apoi cărbune (15-27,000kJ/kg), apoi benzină (48,000kJ) și gaze naturale (48-55,000kJ/kg).

Am dat aceste exemple, cele care acoperă nevoia noastră banală dar esențială de supraviețuire, pentru a schimba percepția pe care o avem asupra ENERGIEI. Vrem să fim buni, dorim să facem ce este corect pentru noi și planeta pe care trăim, și aceasta este un lucru meritoriu. Din nefericire, această tendință se manifestă și printr-o detașare de problema în sine. Cu toții știm – și ni se reamintește – că vom suferi din cauza încălzirii globale, știm că poluăm, cu nevoile noastre de energie, această minunată lume. Așa că – reacție normală – este să ne separăm de ceea ce este rău, de poluare, de marii consumatori de energie, să ne imaginăm că suntem de partea dreptății pentru că avem grijă să închidem becul de 60W din bucătărie când nu suntem acolo. Nu pot număra de câte ori mi s-a adus acest argument pe cât de admirabil, pe atât de naiv: “Eu consum foarte puțină energie”. Energia pe care o consumăm, sper că am argumentat bine, nu se rezumă numai la ceea ce E-ON ne informează, prin tablou, că am consumat. Energie este în noul tramvai sau troleibuz cu confort sporit, energie este în suprafața mai bună a drumului, este în călătoria cu avionul/autobuzul spre destinația noastră de vacanță, este înmagazinată în toate acele lucruri pe care le cumpărăm și le aruncăm cu o frecvență mult mai mare decât o făceau strămoșii noștri, este înmagazinată în confortul mereu sporit al vieții noastre.

Desigur, an după an, tot mai accelerat, devenim tot mai eficienți în folosirea energiei pe care o producem. Acum 100 de ani o mașină genera 20-30CP cu un consum de 12-16L/100km, iar acum poate genera 70CP cu numai 4L. Frigiderul consuma, în anii 50, poate și de 10x mai mult decât unul modern. Din nefericire, nevoia noastră de energie crește mult mai repede decât putem s-o economisim și nu există metode simple de a ține sub control această creștere. La o adică, acum, că ne-am văzut toți cu mașini de spălat, cu automobil și aer condiționat, nu avem nici posibilitatea dar nici dreptul moral de a refuza același confort miliardelor de chinezi, indieni, africani care încep să aibă acces la acestea.

Între 1990 și 2008, doar 18 ani, nevoia noastră, planetară de energie a crescut cu 42 PWh(PetaWattsHour), circa 42%. Creșterile, așa cum era de așteptat, vin din lumea în curs de dezvoltare – Orientul Mijlociu (170%), China(146%), India (91%), ele fiind locul unde manufacturile s-au mutat, locul unde omul simplu a început să se “nărăvească” la acele facilități pe care mulți dintre țările dezvoltate le luau ca subînțelese: TV, frigider, mașină, mașină de spălat etc. În 2008, prezența omului pe Pământ necesita 143.851 TRILIOANE kWh (143,8 PWh). Altfel spus:

143.851.000.000.000.000 kWh.

Notă: Din aceștia, kWh produși, numai 98 PWh ajung la consumatori, restul sunt pierderi. Se estimează că, în centralele nucleare, circa 67% din energie este irosită la răcirea reactorului.

Am ales această reprezentare pentru a înțelege că toate becurile din bucătărie, de pe suprafața planetei, nu fac o mare diferență în consumul nostru anual. [ asta nu înseamnă că vă recomand să lăsați becurile aprinse fără rost, să mă blamați pentru nota de plată de la E-ON]. Un singur zbor intercontinental cu avionul consumă mai mult decât orice am putea economisi în gospodărie. Mâncăm pumello din China, kiwi din Australia, cu nou găsita prosperitate ne-am nărăvit la carne, tot mai multă carne (și am văzut câți kJ se consumă pt carnea noastră cea de toate zilele), străbatem continentele în sus și în jos, ne schimbăm mașinile, televizoarele, electrocasnicele la câțiva ani. A ne pretinde Albă ca Zăpada când vine vorba de energie este fie o ipocrizie, fie o măsură a lipsei de informație.

Nici guvernele nu stau mai bine cu onestitatea. Se estimează că, pentru a limita creșterea temperaturii medii pe Terra la numai 2C, ar trebui să reducem emisia de carbon cu 75% până în 2050. Aceasta NU se va întâmpla și nu spun așa ceva pentru că sunt un pesimist ci pentru că sunt realist. Multe țări s-au retras din Acordul de la Kyoto și deși toate sunt de acord că trebuie să facem ceva, fiecare are altă idee despre ce ar trebui făcut. Pe fundalul crizei economice survenite în 2008, cu atât mai puțin au fost guvernele dispuse să cheltuiască zeci de miliarde pentru eficientizarea consumului și reducerea emisiilor de carbon, cu atât mai puțin au fost dispuse să pună în pericol slujbe care depind de petrol, cărbune etc.

Concluzie: Între 1990 și 2008, populația planetei a crescut cu 27% și consumul de energie a crescut cu 10%/locuitor. Deși suntem tot mai eficienți, producem tot mai multă „energie curată”, NU este POSIBIL să reducem consumul de hidrocarburi, nu este posibil sa reducem consumul de energie GLOBAL pentru că suntem tot mai mulți și avem nevoi tot mai diversificate. Guvernele lumii încearcă să stăpânească rata de creștere a consumului și nici în asta nu reușesc prea bine.

VA URMA…

Surse bibliografice:


 

No Comments

Post a Comment