Frumusețe ucigătoare

Sunt multe lucruri dar și vietăți – animale, plante – de o frumusețe deosebită dar extrem de ucigătoare. Nu-mi trece însă nimic mai frumos și mai ucigător decât teoria comunismului. Nu, nici chiar creștinismul pe care l-am transformat dintr-o doctrină a iubirii într-una a măcelăririi tuturor celor ce nu știau dau nu doreau să mănânce trupul și să bea sângele lui Iisus. Creștinismul a făcut milioane de victime în 2000 de ani; comunismul – și ramurile sale, cum e fascismul, sute de milioane în mai puțin de 100.

Comunismul este frumos, nu neg asta. Ce poate fi mai frumos decât oamenii trăind într-o comunitate de egali, ajutând și fiind ajutat, o camaraderie ca de război în care nimeni nu e lăsat în urmă. Ne confruntăm cu multă suferință și, de când am abandonat religia și fatalismul ei cuprins în „așa a vrut Domnul”, nu putem decât să ne dorim să schimbăm ceva pentru cei din jur. Ne confruntăm – mai ales în ultimele decenii – cu opulență excesivă a unei minorități. Mass-media ne scoate ochii încontinuu cu această opulență. Pentru că indignarea vinde. Și o fac atât de agresiv încât de multe ori uităm să ne numărăm binecuvântările, chiar și când suntem relativ privilegiați comparativ cu alte miliarde de oameni ai planetei și începem să vedem suferința ca o cauză directă a bogăției altora. Ne imaginăm că și noi suntem în suferință – și poate suntem dar nu chiar în suferința unui internat în Gulag. Ne dorim să redistribuim bogăția, să facem o lume mai dreaptă, să fie echitabil, să fie drept, să se dea câte 1 kg de salam la fiecare că așa-i mai drept (chiar dacă kg de salam se termină la poziția 107 într-o coadă de 300).

Comunismul e frumos dar absolut ucigător. A ucis – direct – între 94 milioane, un număr conservativ, și mult peste 100 milioane. Nu pentru c-a luat-o razna din cauza lui Lenin sau a lui Stalin sau a lui Mao. Nu din cauza unor greșeli ideologice ci pentru că așa a fost gândit – ca o teorie ucigașă.  Iată ce spune Karl Marx în Manifestul Comunist:

Trebuie, deci, să accepți că prin acest „individ” nu te referi la nici o altă persoană decât la burghez, posesorul de proprietăți care aparține clasei mijlocii. Această persoană trebuie, într-adevăr, măturată din calea ta și măsuri trebuie luate pentru a face imposibilă reapariția ei

Deci, primul comunist al planetei predica eliminarea unei clase sociale. Nu a celor 0.01% care dețin 50% din bogăția planetei (și vom vorbi și de această minciună curând) ci a CLASEI MIJLOCII, cea care – după 1001 alte teorii economice – e cea care susține economia și bunăstarea planetei. Pentru mine asta e indicația că tot comunismul este o doctrină ucigașă iar ceea ce se-ntâmplă de fiecare dată când este încercat nu este o aberație, o alunecare de la țelurile originale ci o împlinire a menirii.

Pentru ca această teorie să funcționeze e nevoie de 1 lucru – de acel OM NOU despre care ne vorbea Ceaușescu. Un OM NOU care să nu râvnească, care să nu dorească, care să dea totul și să se mulțumească cu ceea ce primește. Este ca și cum ai spune „comunismul va izbândi când toți locuitorii planetei vor avea un caracter similar cu Maica Tereza”. La fel de bine putem răspunde cu “NICIODATĂ”.

Comunismul ne spune că “Nu poți face o lume nouă cu oameni vechi“. Așa că – logic – oamenii vechi trebuie să dispară. Unde, veți întreba? Acolo unde au dispărut peste 100 milioane de oameni, buni și răi, drepți și strâmbi, bogați sau cu oarece economii: în groapă!

Ești OMUL NOU? Tu, cel care citești aceste rânduri, – oricine ai fi – ești mai norocoși decât mai bine decât măcar 30-35% din populația planetei. Eu sunt mai norocos decât 80% din populația planetei și nu alerg să-mi donez măcar 50% din venit. Nici tu. Îl acumulez ca un burghez care, dacă-l ascultăm pe Marx, trebuie să moară. TU faci la fel. NU EȘTI OMUL NOu. Ești tot cel vechi, cu bune și cu rele, cu ambiții și cu delăsări. Și nu vei deveni OM NOU nicicând. Este minunat să încerci să fii mai bun, mai generos – dar nu vei fi niciodată cu adevărat acest OMUL NOU. Și-atunci COMUNISMUL VA TREBUI SĂ VĂ UCIDĂ. Ca să-ți ia ceea ce ai. Comunismul nu crează prosperitate – o redistribuie pe cea care există, cât există.

P.S. Există loc pentru socialism în politica unei țări civilizate. N-am nimic cu socialismul. Dar socialismul avea o limită de care nu trecea – cea a comunismului. CA NOI DA, CA EI (comuniștii) NICIODATĂ. Odată cu dispariția comunismului, socialiștii au pierdut această limita de care nu treceau și tot mai des îi auzim rostind vorbe comuniste – revoluție, naționalizare, bunurile întregului popor, redistribuție. Țineți un ochi și pe socialism