Doctrina comunistă are în miezul ei o minciună colosală. Pentru că orice deducție ulterioară se bizuie pe această eroare cumplită, este un rezultat otrăvit. Este vorba de minciuna acumulării avuției pe care Marx o consideră un rezultat al unei societăți nedrepte, a sistemului capitalist.
E un adevăr – observăm cu toți și se vorbește obsesiv despre cei mai bogați oameni ai lumii, despre cei 1%. E un adevăr că primii 1% din lume dețin 50% din averea lumii. Este, de asemeni – foarte important – că acești 1% dețin doar teoretic 50% din averea lumii. (într-o postare ulterioară voi desluși acest neadevăr). Dar această observațienu are absolut nimic de-a face cu capitalismul. Este legată de un adevăr mai larg – reprezentat de distribuția Pareto.
Această distribuție, principiul Pareto care descrie distribuția Pareto, se mai numește regula 20/80. Vilfredo Pareto, un economist care preda la universitatea din Lausanne, a publicat în 1896 o lucrare în care făcea observația că 20% din populația Italiei deține 80% din pământul arabil al Italiei. Ulterior, un consultant de management a numit acest efect care poate fi generalizat la aproape orice segment al activității umane, distribuția Pareto. În vânzări se observă că „80% din vânzări provin de la 20% din clienți”. Un studiu al distribuției bogăției mondiale subliniază validitatea acestui principiu: 20% din populația Terrei deține 82.7% din avuția planetei. (Pentru mai multe detalii citiți articolul Wiki ).
Acest principiu se mai numește și „principiul lui Matei” : „Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.”
Sfânta Evanghelie după Matei
Acest principiu, acest model matematic, se aplică nu doar în economie ci în aproape orice aspect al vieții. Sunt milioane de scriitori pe această planetă. Probabil câteva sute sau zeci de mii dintre ei sunt foarte, foarte buni – dar scriitorii bogați, de mare faimă, cei care vând zeci de milioane de cărți sunt în ordinul zecilor. Muzica planetei – dacă evaluăm Top 100 vom vedea că e dominat de 5-6 compozitori. Cu alte cuvinte:
- 20% din muncă produce 80% din rezultat
- 20% din muncitori produc 80% din producție
- 20% din clienți produc 80% din vânzări
- 20% din compozitori, scriitori, artiști crează 80% din arta pe care o apreciem
- și tot așa mai departe
Recent am întrebat un coleg care părea înverșunat împotriva Big Pharma „Cum ai pune căpăstru pe profiturile Big Pharma? Care e soluția ta?”. Mi-a răspuns, fără pic de rușine, „Eu nu am soluții, eu doar observ.” Mi s-a părut extrem de ignorant răspunsul său. Așa și Marx – a observat doar și nici măcar n-a observat bine. “Soluția” propusă de el, Revoluția, a fost un fiasco care a lăsat atâtea victime. Cum poți face o revoluție împotriva unei legi atât de generale?
E clar că multora această distribuție li se pare nedreaptă și poate că este. Anglosaxonii aveau o frază pe care o serveau copiilor lor „Life is not fair” – Viața nu-i dreaptă. Dar care e soluția? În mod cert nu poți îndrepta viața nici cu ciocanul și, mai ales, cu secera (cu asta poți ucide în numele îndreptării). N-am un răspuns general ci doar unul personal – să te strădui să fii între cei 20% și să nu uiți să-ți faci datoria față de ceilalți 80%. Iar dacă rămâi printre cei 80% să nu uiți că odată ce bunăstarea planetei e tot mai mare, cei 20% care ți-s alocați ție e o bucată tot mai mare și-ți va fi tot mai bine. Redistribuția bogăției (obsesia marxistă) nu ajută decât temporar; crearea bogăției ajută, măcar un pic.
undefined
No Comments