Este numai normal să avem o fascinație cu copilăria. Toți suntem fascinați de inocența copiilor și trăim în epoca în care ne putem manifesta această fascinație. Simultan ucidem această inocență cu problemele și obsesiile noastre. Nu o ucidem din răutate ci pentru că ne stă în fire să sufocăm, să anihilăm tot ce ne place.
Ce anume ne fascinează la copilărie? Pentru mulți e vorba de timpuri mai simple, mai facile când, evident, nici nu știam cât de bine ne este. E vorba de protecția pe care o primeam de la părinți, de lipsa de griji. Copiii noștri, probabil, nu vor avea o asemenea imagine de protecție pentru că sunt bombardați de noi, de societate, de mass-media, de politicieni cu mesaje îngrozitor de sumbre: planeta e pe moarte, neo-naziștii preiau puterea și încearcă să asuprească toate categoriile deja asuprite, ne invadează imigranții (sau ticăloșii de neo-naziști vor copiii înecați), femeile sunt violate și abuzate – dacă e să ne luăm după tăria și ținta protestelor asta se întâmplă îndeobște în țările civilizate ș.a.m.d.
Prăvălim asupra lor toate isteriile adulților. A adulților care au lăsat activiștii să pună mâna pe univers, care au lăsat mass-media să prospere prin frică și indignare, a adulților care nu mai gândesc limpede la soluții ci doar la anihilarea totală a celor care nu se aliniază cu punctul lor de vedere. Noi, adulții, cei atât de amorezați de inocența copiilor le-o furăm transformându-i în scule de propagandă. Sunt ușor de programat pentru că au o minte curată, în care poți scrie orice prostie, pentru că încă sunt la vârsta în care oamenii se împart în buni și răi (ca personajele din desenele animate), pentru că vor să ne facă pe plac.
E o copilărie cumplită. O copilărie de război care, culmea, copiii noștri o trăiesc în timp de pace, în societatea prosperă a Vestului, una din cele mai bune lumi pe care le-am cunoscut. Adulții care trăiesc în Vestul Europei sau în America de Nord și care nu pot recunoaște asta, au nevoie de pastile: speranța de viață crește încontinuu, prosperitatea crește, individul beneficiază de tot mai multe programe sociale, extrem de puțini suferă de foame.
Recent o copilă din Suedia, pe nume Greta Thunberg a fost propusă la Premiul Nobel pentru Pace. Copila, de 15 sau 16 ani (fiecare știre poată , a inițiat o grevă școlară care s-a propagat internațional. Culmea este că toate outleturile de mass-media o aplaudă și oamenii împrăștie această știre în media socială ca și cum ar fi un lucru minunat.
Puțini oameni reflectează la natura inocenței. Este neștiință, ignoranță din care uneori izvorăște o idee proaspătă, amuzantă, care nouă, adulților, ni se pare originală. Cel mai adesea însă, inocența este însă doar simplitate mentală care poate fi înduioșătoare dar care vede realitatea într-un mod deformat, maniheist. Aș întreba-o pe Greta de câți kW are nevoie planeta noastră pentru a-și asigura condiția actuală – pentru a susține economia și confortul de care și ea, în Vest, beneficiază. Dacă știe asta, aș mai întreba-o de câți kW va avea nevoie planeta când cei din lumea a IIIa vor ajunge la nivelul nostru de bunăstare. Și dacă răspunde și la asta – deși mă îndoiesc amarnic c-ar putea trece măcar de prima întrebare – aș întreba-o de câte zeci/sute de trilioane de dolari/euro e nevoie pentru înlocuirea tuturor capacităților energofage, poluante cu surse „curate”. S-o mai întreb despre de unde am putea face rost de aceste sute de trilioane de dolari în condițiile în care economia e în picaj din cauza unei tranziții peste noapte (5-10 ani înseamnă „peste noapte”) – ar fi crud. [ Desigur, mă gândesc și s-o întreb dacă și-a făcut patul și dacă are o cameră curată, dacă știe să gătească și să spele, lucrurile de bază ale existenței dar probabil mi-ar spune că ea are un sens mult mai evoluat decât aceste probleme triviale ]
Nu neg încălzirea globală. Nu neg că putem și trebuie să facem mai bine în domeniul poluării și sustenabilității. Neg doar faptul că o fată de 16 ani are vreo idee despre complexitatea problemei.
Nu-i fac Gretei nici o vină. E idealistă, e inocentă și e speriată de adulți cu psihoze adânci, unii cu multe diplome și păr cărunt, care le vorbesc copiilor spunându-le „Noi am distrus planeta. Voi și numai voi o puteți salva.” Și nu le-o spun în sensul „veți învăța din răsputeri și, în 20-30 de ani veți deveni profesioniști, inventatori, ingineri care vor găsi răspunsuri la problemele zilei” ci în sensul „planeta asta poate fi vindecată de o gașcă de tineri furioși și liberi care ies în stradă și urlă, de milioane de activiști”.
E un lucru trist că nu-i putem proteja. E încă și mai trist că nici măcar nu mai încercăm s-o facem, că le dăm iPhone-uri și iPad-uri și alte milioane de gadgeturi (cumpărate de la corporațiile ticăloase) dar nu le dăm ceea ce au nevoie mai mult: liniștea unei copilării fără griji.
No Comments