Politica eficientă

După 20 de ani de Canada politica din RO este, pentru mine, un circ. Puținele insule de moderație și calcul sunt imediat astupate de beșteleală ca la ușa cortului, de diviziuni, amocuri personale, crize de nervi publice, de declarații lipsite de măsură pe care omușteanul le-ar putea face la bere dar nu de la tribună sau de pe postamentul unui partid. UN CIRC, vă spun!

Nu e un circ artificial ci unul natural – pentru că majoritatea publicului fix asta dorește. Circ, chiar și fără pâine. Bucuria adulților (mai tristă și mai ridicolă decât cea a copiilor) atunci când Ponta și Băsescu se împroșcau cu invective și bășcălie, amuzament maxim la bâlbele lui Dăncilă chiar și când era să ne făcă terci, lighene de zoi cu care PNL aruncă în USR și vice-versa, spurcatul dintre Ponta și Tudose în PRO România ș.a.m.d.

Politica este un exercițiu de realism.

Politica este un exercițiu de realism. Și pentru politicieni dar și pentru votanți. Ideea că politica ar putea fi vreodată complet „curată” e la fel de realistă ca speranța c-am putea călări un inorog. Nu e neapărat un lucru rău. Cum să formezi un partid darămite să câștigi alegerile cu cei 100 de oameni dintr-o țară care au exact aceleași opinii în toate lucrurile? Așa că e nevoie de compromis, de toleranță, de manevre, de promisiuni, de minciuni (cât mai albe) pentru a aduce și a ține acești oameni împreună. Toate acestea, în ochii votanților sunt lucruri rele, sunt cele care fac politica dezgustătoare. Și din acest motiv oamenii caută, în ultima vreme, ne-politicieni ca să-i reprezinte. Idealiști, oameni frumoși și buni, care spun lucrurile pe șleau. Numai că idealurile și principiile – deși necesare – fără calcul și strategie nu rezolvă nimic. Aruncate în public fără gândire produc o ușurare de 5 minute dar cam atât. Iar apoi oamenii se întreabă de ce idealiștii o dau cu oiștea în gard, de ce sunt făcuți bucăți și dispar în neantul timpurilor. (evident, totul e retoric pentru că răspunsul lor e simplu “politica-i rea, dom’le“).

De ce se termină așa? Pentru că acești idealiști nu-s politicieni și n-au stofă de politicieni. Să ataci cu sabia tunurile (cum au făcut-o britanicii în Crimea, „Atacul brigadei ușoare”) pare un act de splendid eroism dar este, în fapt, o idioțenie. O dovadă de tâmpenie fără margini dacă cel care atacă astfel chiar speră să câștige. Ei bine, la fel este și când ataci cu onestitate și idealuri și adevăruri frânte într-o lume care se bizuie pe cele descrise mai sus.

Aș putea ilustra acest articol cu multe cazuri dar îl voi folosi pe cel mai recent – excluderea din USR a Olimpiei Ardelean. Încep prin a spune că nu-mi place Barna și nu cred că face bine USR-ului. Candidatura lui la Președinție a scăzut popularitatea partidului. Dar omul a cerut să fie votat din nou și partidul l-a reconfirmat. Ce impune democrația din acest punct încolo? Acceptare! Sigur, cei care nu-l plac pe Barna pot continua să-și consolideze poziția, pot continua să facă alianțe strategice și să convingă ceilalți membri de adevărul lor – și, când momentul e propice, să-l debarce pe Barna.

Dar Olimpia Ardelean (și alții), dezamăgiți de “dictatura partidului” (care acum este Barna) nu face nimic din astea. Iese la tribună și de acolo, în public, îl acuză pe Barna c-a adăugat semnături false la „Fără Penali”. E bine? E rău? Totul depinde de unghiul din care privești. Poți să vezi în decizia Olimpiei Ardelean fapta unei persoane corecte, intransigente sau poți să vezi un gest inconștient care face un rău infinit lui Barna dar mai presus decât lui, USR-ului și mișcării “Fără Penali“. „Fără Penali” a fost o inițiativă splendidă, care a mobilizat societatea civilă într-un fel în care nu-mi amintesc să se mai fi întâmplat. Acum, Olimpia Ardelean a oferit pe tavă penalilor arma perfectă. Poți să vezi o faptă demnă sau poți să vezi o criză de adolescentă cu care dna Ardelean a aruncat o pată de noroi pe munca a zeci de mii de voluntari.

Dar dna Ardelean nu s-a oprit aici. A mai identificat “probleme” mari în USR. S-a apucat să facă valuri pe Facebook de faptul președintele USR-ului din Buftea a postat banere fără autorizație  în precampanie și s-a indignat când i s-a jumătate din Biroul Județean Ilfov a USR i-au spus că e o „greșeală” făcută cu „bune intenții”. RILLY? Asta e problema cea mai arzătoare a USR-ului? Niște banere? Dacă doi îți spun că ești beat ar trebui să te duci să te culci – dnei Ardelean i-au spus jumătate din Biroul Județean USR că se clatină și pentru ea a fost semn să pornească o cruciadă.

COPACII: Tipul din Buftea a greșit. Barna a greșit.

PĂDUREA: PSD-ul trebuie învins. Nu trebuie să le dai armament penalilor împotriva USR. Nu trebuie să subminezi încrederea oamenilor în USR („și ăștia sunt la fel”) pentru niște lucruri minore. USR-ul și minunata „Fără Penali” nu trebuie târâte prin noroi că murdare vor rămâne. Idealurile și principiile dnei Ardelean sunt minunate – dar de 30 de ani cei buni mor cu idealurile în mână iar cei ticăloși prosperă. Chiar cred că e o persoană inimoasă, dedicată, idealistă, deranjată de anumite aspecte (poate cu bună dreptate) – dar ce legătură are sula cu prefectura? Nu poți obține prefectura dacă te concentrezi pe banere.

Ce este mai important? Un guvern responsabil, oameni inteligenți și pregătiți, dacă nu perfecți, sau ca președintele USR Buftea să nu mai pună banere? Ce este mai important? Să blocăm accesul penalilor la funcțiile publice sau să arătăm ce murdar și ticălos e Barna. Se pare că mulți alți nemulțumiți de realegerea lui Barna, ca și dna Ardelean, au răspuns. Și au ales prost.