Evaluare Kawasaki Vulcan S

După “Bye-bye, Honda” și “Hello, Kawasaki“, în final ajung la subiect – primele mele opinii despre Kawasaki Vulcan S.

Apoi am dat peste un Kawasaki Vulcan S 2016 demo, la un dealership din Sainte Julie (o localitate obscură de la sudul Montreal-ului). Avea doar 196 km, era echipat cu scaun de pasager, venea cu garanție completă și cereau numai 7050$. Fără nici o sumă extra pentru freight și PDA și altele. Adăugau doar 13% taxe. Iar diferența dintre modelele 2015, 2016, 2017 la Vulcan S sunt doar… culorile disponibile și, desigur, anul de fabricație. Nu pot cuantifica economiile dar estimez că am scăpat cu măcar 1500$ mai ieftin, pentru o motocicletă cvasi-nouă.

Unii ar putea comenta că a fost puțin stress: am condus acolo de 2 ori, prima oară ca s-o plătesc (la finalul lui ianuarie), a doua oară ca s-o aduc acasă (pe 5 aprilie). Tura a doua a fost chinuitor – autobuz la autogară, de acolo autobuz până în centrul Montrealului, de acolo metrou până la Longueuil și mai departe iarăși autobuz, totul terminat cu 3 km de mers pe jos. Iar întoarcerea a fost făcută în condiții geroase. La fiecare 100 km, deși eram bine echipat, trebuia să mă opresc pt o cafea, o cacao caldă. Da, activitățile de genul acesta nu-s pentru cei care vor să fie confortabili dar eu sunt genul de zgârcit căruia nu-i este frică de o zi de chinuri dacă face economii de peste 1000$.

Acum, deși nu a trecut nici o săptămână de când am adus-o acasă, cu drumul de întoarcere de la Montreal spre Ottawa și nișcaiva plimbări cu soția, am ajuns la peste 780 km pe kilometraj. Consider că pot să împărtășesc câteva opinii. Și din cele bune, și din cele rele.

POZITIVE

• Este, într-adevăr, o motocicletă ușor de condus. E flexibilă, ușoară, se înclină frumos, are centrul de greutate coborât.
• Consumul este extrem de frugal – cu 90-100 kmph, cifrele din bord arată 23-30km/l, deci între 5-3.5 L/100km. Probabil cineva din Europa nu e f. impresionat de aceasta dar aici, în A de Nord, e al naibii de impresionant.
• Nu este, cum mi-a spus cineva (invidios, probabil) „e bună pentru oraș” – nu este atât de ușoară încât să genereze spaimele pe care un Rebel 250cc supus vântului de autostradă le-ar genera. Mi-ar plăcea să fie ceva mai grea dar probabil că n-ar fi la fel de nostimă.
• Având mâini mici am fost plăcut surprins cât de ușor și convenabil se pot regla ambreiajul și frâna de mână: tragi de mâner înspre exterior și rotești reglajul între poziția 1 (cea mai distanțată de ghidon) și 5 (cea mai apropiată). Gata.
• Șaua din fabrică este suficient de confortabilă pentru drum lung. Nici nu se compară cu instrumentul de tortură al Hondei pe care am fost silit să-l schimb. Iar scaunul pasagerei (soției) este funcțional (nu doar o umbră ca la Honda Shadow).

  

• După aspectul minimalist al Hondei, Kawasaki are un bord care mi se pare excepțional. Are turometru, indicator de benzină, indicator Eco (de economie la combustibil), de consum instantaneu (din nefericire dat în km/l) și de medie, indicator de avarie și buton de flashuit (de „depășire”) – lucruri care lipseau de la Honda. Dacă e să fiu critic – aș fi preferat ca kilometrajul să fie analog (cu ac) – e destul de enervant să vezi cum joacă între 99 și 100 și 101 continuu; iar turometrul putea fi digital. Din nefericire, Kawa a decis să facă lucrurile invers.
• Apreciez faptul că pot verifica uleiul fără să scot joja – are o ferestruică de inspecție f. nostimă.
• Până unde am dus-o – de amorul artei am urcat la 147kmph – n-am simțit vreo lipsă de putere. În fapt, de la 80 la 120 a fost la fel de liniară ca și de la 100 la 140. Am ajuns așa de sus cu viteza pentru că zvâcnește fără nici o problemă – intenționam să mă opresc la 135-140… dar a mers mai sus la 147. Motorul Ninja, ca un cruiser care se respectă, intră în zona roșie abia la 9500.

NEGATIVE

• Trusa de scule este extraordinar de prost plasată, de greu accesibilă: scoți o cheie Allen de sub o pavăză de plastic laterală (pe care o desfaci cu cheia de contact) și cu ea desfaci șaua de pasager, apoi șaua conducătorului și abia apoi ajungi la trusă.
• Vitezele sunt ciudate. Cartea ei tehnică recomandă intrarea într-a 6a la doar 60 kmph. Mi se părea absurd dar se confirmă în viața reală. Deocamdată, fiind încă în rodaj, fac cum mi se spune – încercând să țin turația cât mai redusă. Mai târziu cred că voi ignora și voi lărgi plaja de folosire a vitezelor (i.e. să intru într-a 6a abia la 80-85 kmph).
• Din cauza aranjării acestor viteze, da, motocicleta vibrează la turații reduse. Dar, odată trecut de 4000 rpm – locul în care pare că-i place să fie și în care ajunge fără efort – vibrațiile se potolesc.
• La 100 kmph, pe loc întins, motocicleta stă cam la 4500 rpm; 110 kmph e la 5100 și 120 o duce la 6K. Mi-a fost imposibil să mă țin de recomandările cărții tehnice pentru rodaj (maxim 4000 rpm). Mecanicul de la Sainte Julie, însă, mi-a spus că nu e importantă turația ci variația ei (să nu stai prea mult în aceeași viteză/turație). Probabil cel mai bun loc de făcut rodajul este trafic de oraș, schimbând rapid vitezele.
• Parbrizul PUIG, deși arătos, nu protejează corect nici măcar un motociclist mărunt ca statură (ca mine). La Honda, acel parbriz “bullet” ajungea la baza nasului – așa cum se recomandă să fie parbrizele. La Kawasaki, scaunul ceva mai înalt decât la Honda (nu cu mult), plasează marginea superioară a parbrizului cam la nivelul bazei gâtului.

Acum, dincolo de acest notițe, trebuie să spun că mă bucur de alegerea făcută. Subscriu la ideea că este o motocicletă perfectă pentru un începător DAR că are ce oferi și după primul an de călărie. Este o motocicletă ciudată care-și arată ADN-ul dual: la turațiile mici sună și se comportă ca un cruiser tipic… dar are și gena vitezei, dată de motorul Ninja și după ce trece de 4-5000 rpm sună și se comportă ca o motocicletă de oraș, de viteză. Fiecare cu gustul său dar, pentru mine, e o combinație bună, excelentă chiar.