Blogul meu aluneca din nou spre lucruri de tragism mioritic și, deși n-am așa motive de țopăit, n-am nici motive să mă jelesc. Deh, asta dacă nu luăm în considerație faptul că am pășit în septembrie și toată lumea a tapetat Facebook-ul cu poze frumoase cu frunze moarte, ploi melancolice, cu melodii de jale. În rest, toate sunt bune, deci vă rog, fără încurajări!
Este Dumnezeu atât de mic încât se supără dacă mănânci o prăjitură în zi de post?! Este Dumnezeu atât de irascibil încât se supără dacă ții post joi și nu vineri?! Este Dumnezeu atât de meschin încât nu primește în Rai copiii care mor înainte de a fi botezați și îi condamnă la Purgatoriu pe cei născuți înainte de Iisus?! Continue Reading
În trenul spre București, pe coridor, puțea a urină. Nu era cum să nu miroase astfel, având în vedere că atunci când trăgeai apa nu curgea nimic. La asta se mai adăuga și efectul trecerii prin WC a celor care n-au făcut armata și deci nu erau buni la țintă.
Plimbându-mă prin București, treceam pe străzi cu clădiri vechi și mă bucuram de ele. Visarea îmi era întreruptă, ici și colo, de câte o zonă cu un puternic miros de urină, adeseori câte o pată marcând pe caldarâm locul ușurării cuiva și a crispării mele.Continue Reading
Mi s-au terminat poveștile nostime. Ei, nu chiar s-au terminat dar cele rămase sunt doar frânturi, fraze, gânduri și nu se adună de o poveste. Următoarele două povești sunt legate de o nevoie omenească sublimă: nevoia de iubire. Nevoia de iubire ne împinge să facem lucruri minunate dar și prostii catastrofale. Nevoia de iubire ne conduce la dragostea care ne prostește la modul propriu, iar dragostea cu orice preț poate fi ucigătoare, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Gerry.Continue Reading
Mi-aș dori mult să cred în mult-lăudata “iubire necondițională”. La fel mi-aș dori să pot crede în finalul prosper al schemele piramidă, în inorogi și în happy-end-urile comediilor romantice. Dar nu am osul credinței – pentru că nu am încă puterea acceptării, îmi spun eu.
Am spus-o și în alte postări: dacă iubirea necondiționată ar exista, ieșind în stradă ne-am îndrăgosti de prima persoană de sex opus pe care am întâlni-o. Continue Reading
Mai mult decât orice, de pe site-urile de dating online m-am ales cu povești. Iată câteva din ele, cele nostime sau ciudate. Celelalte, care sunt mult mai multe, cele de nefericire, le las pe altă dată.Continue Reading
Trăim blocați în convingeri pe care ni le-am format prin deducție așa-zis logică. Nu ne obosim să le verificăm. O mare parte a vieții noastre se bizuie pe credințe – unele bune, altele rele. Mama mea crede că orice femeie găsită pe Internet e una de moravuri ușoare. Nu pot să-i explic că „pe Internet” nu există, că femeile sunt în casa lor, sau la serviciu, și că unele au moravuri ușoare, altele prea grele.Continue Reading
N-am priceput niciodată „criza de maturitate”. Până când nu m-am gândit la povestea lui Frank. Mi se părea absurd să trudești ani și ani pentru niște țeluri – prosperitate și stabilitate financiară, copii crescuți și puși pe un drum corect în viață – ca, la timpul „recoltei”, atunci când orizontul pictează apusuri de soare savurate de doi oameni care au construit atâtea, să abandonezi ogorul și să o iei de la capăt. Da, am fost întotdeauna conștient că, prinși în truda zilnică, oamenii pot aluneca departe unul de celălalt, dar n-am reușit să văd în aceasta o problemă insurmontabilă.Continue Reading
Frank, un coleg de serviciu, și soția lui aveau o viață cât se poate de bună: 3 copii crescuți, o casă excepțională, complet plătită, o carieră prosperă într-o slujbă stabilă de guvern. Când fiica lui cea mare a plecat la universitate, în Montreal, și copilul mijlociu a pășit în ultimul an de liceu, a realizat că o etapă a vieții lui se apropie de final. A decis să se pregătească pentru următoarea etapă. Continue Reading
Am vorbit despre acest subiect in diverse rânduri. În esență, totul se rezumă la faptul – pe care multă lume îl acceptă, îl predică, îl promovează dar pe care are dificultate de a-l implementa – că emoțiile negative sunt mai puternice decât cele pozitive. În engleză, popular, se spune simplu “Trebuie zece fapte bune pentru a șterge amintirea unei fapte rele”. Nu știu dacă a existat o analiză riguroasă îndărătul acestui raport și totuși, pentru cei ce se auto-analizează, este cert că e destul de aproape de adevăr.
Am început să meditez la acest subiect după ce am realizat ceva oarecum banal dar, ca multe alte lucruri, obturat vederii noastre de la firul ierbii: într-un cuplu, este mai important sa împarți antipatii comune decât simpatii comune. Continue Reading