Category: <span>Fun</span>

Drepturile MIRANDA

Posted on January 3, 2023Author andiLeave a comment

Ai dreptul să rămâi tăcut. Dacă renunți la acest drept, orice spui poate și va fi folosit împotriva ta într-un tribunal. Ai dreptul la un avocat și să ca acesta să fie prezent în timpul interogării. Dacă nu-ți poți permite un avocat, ți se va asigna unul fără nici un cost. În timpul chestionării poți decide în orice moment să-ți exerciți aceste drepturi, să nu răspunzi la întrebări și să nu dai nici o declarație. Înțelegi aceste drepturi pe care ți le-am citit?

Orice om care s-a uitat la un serial polițist american știe despre “drepturile Miranda”.Puțini dintre noi însă știm ceva despre cazul/omul Ernesto Miranda, cel care a generat obligativitatea acestui enunț a drepturilor constituționale.

O zi productivă

Posted on January 27, 2022Author andi1 Comment

Am primit de la bunul meu prieten Edi, un Seiko stricat, ca material didactic în drumul meu de învățare în măiastra artă de reparare a ceasurilor. După ce m-am chinuit cam 2 săptămâni ca să-i scot capacul din spate – care era ruginit-sudat – am reușit și m-am apucat să dezasamblez mecanismul. Totul a mers bine și, după dezasamblarea completă, ieri am spălat piesele în fluid Zipo (Ronson) și apoi în aparatul ultrasonic. Pentru că era vremea unui film le-am pus la uscat și pregătite pentru asamblare.

Cazul femeii cu 1001 personalități

Posted on February 24, 2019Author andiLeave a comment

E o poveste care am ezitat mult să o spun. E atât de incredibilă încât mulți vor crede că am inventat-o. Deși fiecare e liber să creadă ceea ce dorește eu nu pot decât jura că e adevărată. Unele detalii au fost modificat pentru a menține anonimatul. Cu toate acestea, unii dintre voi se vor prinde cine-s personajele. Spre că aceștia, cei care știți despre cine este vorba, veți avea bunul simț să țineți pentru voi și să nu destăinuiți aici, pe FB.

Lawrence al Canadei

Posted on May 4, 2018Author andiLeave a comment

Lawrence al Arabiei este un personaj surprinzător, binecunoscut pentru modul în care a unificat triburile Arabiei în timpul Primului Război Mondial. Strategia lui, de a uni triburile arabe împotriva Imperiului Otoman, era cu atât mai surprinzătoare și nelalocul ei când o privim prin cadrul strategiei generale a Imperiului Britanic care dezbina localnicii.

La fel de surprinzător, dar mult mai puțin cunoscut, este colegul meu Lawrence al Canadei. Continue Reading

Minciuna

Posted on February 6, 2016Author

Pierdeam timpul în mașină, așteptându-l pe fiu-meu să iasă de la Tae-Kwon-Do. Făcusem ceva cumpărături dar fusesem mai rapid decât mă așteptam și trebuia să ucid minute bune. Celularul nu mai avea baterie, n-aveam nici o revistă asupra mea și la radio nu era nimic interesant așa că mi-am îndreptat atenția asupra celor ce se petreceau în parcare.

Era începutul verii – cald și, la ora șase, soarele încă lumina puternic ca în miez de zi. La un moment dat, în oglinda retrovizoare am zărit o mașină decapotabilă roșie. Din ea s-a dat jos o blondă cu un colier de mărgele colorate și o rochie din bumbac care curgea pe corp punându-i formele în evidență.Continue Reading

3360 km în 5 zile (+1) – Zilele 5 și 6

Posted on September 2, 2015Author

Introducere
Ziua 1
Ziua 2
Ziua 3
Ziua 4

Cred că n-ar fi atât de multe de spus despre ziua 5 a călătoriei. Trebuia să fie ultima zi dar situația durerii de spate mă făcea să mă îndoiesc de realismul planului. Peste noapte, durerea care a însoțit schimbarea poziției m-a smuls din somn de câteva ori. Eram încă înțepenit rău și anumite mișcări îmi făceau mai rău decât altele. Îmi spuneam că, odată pus în șea, aș fi putut merge dar nu puteam conta să rămân în șea încontinuu mai mult de 200 km. Situația, mă îngrijoram, se putea agrava și mă putea bloca prin cine știe ce colț uitat de lume mult dincolo de vacanța mea. Am început să examinez ideea de a mai rămâne în Bangor, o localitate despre care nu știam nimic și care se afla în traseul meu numai întâmplător. Celia mi-a sugerat același lucru – să rămân cât e nevoie. Ea este mămoasă și mereu îngrijorată însă, de data aceasta, trebuie să admit că îi împărtășeam temerile. E bine să știi să te forțezi dar trebuie să știi și când să te oprești.Continue Reading

Când era cât pe ce să mor (continuare, episod romantic…)

Posted on October 26, 2013Author Leave a comment

„Da, dar toate aceste povești sunt din tinerețea ta, Andi! parcă aud eu glasul cititorilor minunatelor mele pățanii. Acum te-ai maturizat și îți dai seama ce

tâmpenii erau.”
Bineînțeles că m-am maturizat și bineînțeles că-mi dau seama ce decizii tâmpite luam, dar asta nu înseamnă că m-am maturizat atât încât să nu le mai fac. Să analizăm deci ciclul de „aproape-moarte” după depăşirea vârstei de 40.Continue Reading

Când eram cât pe ce să mor (continuare)

Posted on October 24, 2013Author Leave a comment

Aveam 16 ani și jumătate.Da, era pe vremea când ne mândream cu jumătățile, când mulți dintre noi se străduiau să îmbătrânească mai repede. Eram din nou la mare cu părinții. Într-o stațiune de familiști. Bleah! Ce șanse ai să agăți când te pozezi cu babacii la malul mării. Și dacă, printr-o minune cerească, agăți ceva e foarte probabil că și ea este cu părinții. Dacă nu ești de acord cu furnicarea prin tufișuri, atunci scoateți din gând agățatul. Eu nu l-am scos pentru că era dincolo de puterile mele de adolescent răvășit hormonal.Continue Reading

Spiderboy – 2 (Amorezat)

Posted on October 5, 2013Author Leave a comment

Era vara. Dana ne invitase la o petrecere pe cei din gașcă. Părinții ei erau plecați, parcă la țară și era o datorie de onoare să răvășești casa cuiva ai cărui părinți nu erau prezenți. Practic o căutau cu lumânarea lăsând niște tineri nesupravegheați, nu?! La Dana nu ne-am putut împlini datoria pentru că era cu gura pe noi: „ai grijă unde scrumezi”, „fă așa”, „nu acolo” etc. După atâtea imbolduri de echilibru și abținere, lumea s-a cam săturat de petrecut și pe la 11 „șezătoarea” s-a spart. Eu si GH am plecat împreună – el avea mașina lui taica-su, cu un număr mic, potrivit pentru a nu oprit de poliție 1-IS-141. Eu locuiam aproape de el și beneficiam de transport gratuit.

SpiderBoy – 1

Posted on October 4, 2013Author Leave a comment

Totul a început cu o amenințare. Pierdeam cheia de la casă. După ce ai mei au schimbat yala de 2 ori, mi s-a pus în vedere că dacă o mai pierd o dată voi primi o bătaie „soră cu Moartea”. Deși m-am temut întotdeauna să cunosc rubedeniile Morții, ziua de vară și absența părinților mei de acasă s-a dovedit mai puternică decât înțelepciunea celor 12 ani ai mei. Asta nu spune mare lucru – cam orice tentație, oricât de mică, este mai puternică decât vlăstarul de înțelepciune a unui băiat de 12 ani.

Etajul II — Etajul 2 – Apartamentul parintilor