Stoicism 2

Dacă ați pierdut partea 1, citiți-o aici.

3. Concentrează-te pe ceea ce poți controla și acceptă ceea ce nu poți controla. Știm această idee, dacă nu în forma aceasta,  în multe alte zicale populare. O știm dar avem probleme în a o accepta și, deci, în a o aplica.

Ce anume putem controla? Tot ce ține de noi înșine: gândurile, judecățile și acțiune noastre. ALE NOASTRE, nu ale celorlalți. Ce anume nu putem controla? Absolut tot restul – moartea, sănătatea, reputația, acțiunile și gândurile celorlalți.

Continue Reading

Stoicismul, o filosofie pentru mileniul 3

Mulți dintre cei 7.5 miliarde de oameni de pe Terra trăiesc în cea mai bună lume care a existat. Nu înseamnă că e bună pentru toți DAR e mai bună decât a fost lumea părinților și bunicilor lor. Nu pentru puțini ci pentru o covârșitoare majoritate. Viața e mai lungă, foametea e pe cale de dispariție, oamenii – chiar și cei de venituri modeste – pot călători și vizita obiective turistice. Ar trebui să fim fericiți – măcar mai fericiți decât părinții și bunicii noștri. Sau măcar la fel de fericiți. NU SUNTEM.

Continue Reading

Eroinele luptei anti-Mafia

Ieri, în drum spre casă am ascultat pe CBC radio un dialog între gazda emisiunii și Alex Perry, autorul cărții “The Good Mothers” (Mame Bune). Cartea – și conversația – erau despre 3 cazuri de femei excepționale din Italia care au depus mărturie împotriva Mafiei, cu riscul vieții lor. Patru, dacă o numărăm și pe procuroarea Alessandra Cerreti.
Cine dorește și înțelege engleza poate asculta toată emisiunea CBC aici.

Alex Perry, autorul “Mamele Bune”, o carte despre femeile-eroine care au avut curajul să se lupte cu Mafia

Continue Reading

Povești cu evrei

Aceste povești cu evrei trebuie pornite cu o poveste cu români. Era prin 1996 și un cuplu de prieteni, români, oameni cumsecade și f. simpatici, ne-au invitat la nunta lor. Le-am spus că nu stăm bine cu banii – strângeam pentru prima noastră casă. Ne-au spus să nu ne batem capul, că e o nuntă tinerească unde banii nu contează. I-am crezut, mai ales că, după starea civilă, făcusem nunta mea doar cu prieteni, tineri toți, cu banii dintr-o motocicletă vândută. De ales m-am ales cu 2 cafetiere și alte cadouri asemănătoare – dar nu conta, pentru că-mi avusesem prietenii aproape.

Din nefericire, nu prietenii noștri conduceau operațiunea ci părinții lor așa că la nuntă ne-am trezit cu borcanul lângă noi, cu strigare și rușinare publică. Și rușine mi-a fost. De ce? Pentru că eram tânăr și rușinos. Aveam bani – dar numai cât să acopere prețul celor două tacâmuri și ceva modic pe deasupra. De rușine, de umilință m-am îmbătat și am fost crâșcă tot restul serii. A doua zi, mahmur, mi-am jurat că nu voi mai merge la nici o nuntă până nu-mi voi permite să dau cu inima largă.Continue Reading

Kawasaki Vulcan S – grasă, lăptoasă și devreme acasă

2016 model, 650cc, ABS, 55CP/7000 rpm

Acum, la peste 7000 km făcuți cu ea, pot emite o părere întemeiată despre această motocicletă. Înainte de a o cumpăra nu am condus-o și m-am bizuit pe o sumă de prezentări, independente, ale acestei motociclete ba chiar am și corespondat cu un om care avea una de ceva timp. Aceste „review”-uri, prezentări, au fost de mare ajutor și așteptările pe care mi le-au creat nu au fost înșelate. De la ele am aflat și lucruri folositoare mie și păreri personale de puțină importanță pentru mine. Iată un rezumat al părerilor cu care sunt complet de acord:Continue Reading

Din CANADA – La ce-i bun un guvern

Mă plâng adesea de risipa și ineficiența guvernului canadian. E normal. Întâi pentru că asta e natura fiecărui guvern sau instituție atât de mare încât diluează responsabilitatea personală. Apoi, pentru că, implicat fiind (am lucrat pentru guvern în diverse departamente – Public Works, Agriculture, Elections, chiar și Shared Services; iar acum lucrez pentru Global Affairs) știu exact cât de ineficiente sunt aceste departamente și, de ce nu, eu personal. Spre deosebire de alții, însă, eu am beneficiul de a putea compara – cu guvernul României și, prin comparație, cel al Canadei predă proiecte, face lucruri tangibile pentru mine și ceilalți cetățeni.

M-am gândit să le povestesc și altor români, pentru că nu ajută să ne plângem și să spunem „Așa NU ne place” ci, atunci când spunem aceasta, să completăm cu „Mai bine astfel”. România și românii, cred eu, au nevoie de modele. Mi s-a spus de câteva ori – și se vehiculează mult în România – că am copiat prea mult și că nimic n-a mers așa că ar trebui să fim originali. Am copiat, e drept, dar am copiat prost, fragmentat – o bucățică dintr-un sistem, alta din altul și am încercat să potrivim una cu alta piese din puzzle-uri diferite. În plus, indiferent de cât de bun este sistemul în teorie, în practică devine cât de bun este fiecare participant în sistem.Continue Reading

Diavolul Din Detalii (#MeToo)

Una din cele mai triviale greșeli (în care cad și eu adesea) este judecarea unor evenimente petrecute într-o cultură/societate/țară cu care suntem nefamiliari prin prisma experiențelor personale. Nici măcar nu știu dacă este o greșeală. Poate că e o reacție firească – să folosim intrumentele pe care le avem la îndemână (experiențele noastre) ca să analizăm problemele cu care ne confruntăm.

În această poză din 2010, ne spune femeia care zâmbește atât de degajat, senatorul Al Franken a pipăit-o pe fese.

Acest lucru este evident când citesc despre opiniile unor femei (dar și bărbați) din România despre #MeToo. Aceste persoane ajung adeseori la concluzii greșite pentru că, indiferent de cât de familiare se simt cu universul nord-american, fără a fi trăit aici 2-3 ani este imposibil să ai o părere fundamentată. Și filtrează titlurile din presa nord-americană prin propria lor experiență sau prin experiențe apropiate, prin abuzurile trăite în RO (pipăiri în autobuz, capcane sexuale și viol, șefi și colegi porcoși și insistenți, slujbe condiționate de alcov).

 

Continue Reading

Ce sărbătoresc eu de Crăciun

N-am avut osul credinței. Unii se nasc cu el, alții îl dobândesc. Pentru mine nu s-a întâmplat nici una și nici alta. Crescând într-un mediu materialist-dialectic ar fi fost și dificil. Dimpotrivă – am fost educat în miracolele științei, suspicios și investigativ prin natura mea. După ce, pe la 8 ani, am descoperit cadourile ascunse în casă, n-am crezut în Moș Gerilă, vărul comunist al lui Moș Crăciun. După ce-am citit Biblia, nici în Dumnezeu, în cel descris în aceasta în Geneză. Prea multe găuri de logică pe care, chiar și la citirea de la 12 ani, mă lăsau nedumerit: un Pământ creat în X zile, o Grădină a Raiului din care erai dat afară pentru că doreai să înțelegi, o rasă umană crescută dintr-un singur cuplu, un Cain împins la crimă de un Dumnezeu care iubește doar pe cei ce-i fac cadouri speciale, toate animalele pământului pe o singură barcă (și chiar, Dumnezeu, trebuia să-i omori pe toți – altă soluție nu exista? și dacă așa procedezi când lumea s-a „ticăloșit”, de ce n-ai dat un Potop înaintea Războaielor Mondiale?) ș.a.m.d.Continue Reading

Freedom of speech

Nu sunt credincios. Nu pentru că n-aș vrea – trebuie să fie foarte comod să trăiești în certidune – ci pentru că nu pot. Nu am „osul credinței”. Și totuși am răsfoit Biblia. Nu este pentru mine cuvântul lui Dumnezeu ci o colecție de observații empirice, de nebunie, de platitudini, de filosofie – depinde de ce secțiune vorbim.

Una din vorbele care mi s-au lipit de minte vine din Geneză – „La început a fost CUVÂNTUL…”. Luam fraza așa cum este și nu cercetam. Apoi, într-o zi am realizat ce vrea să spună și de ce CUVÂNTUL a fost primul. CUVÂNTUL stă  între GÂND și FAPTĂ. Deși important GÂNDUL este efemer și personal, fără rostire e nimic. FAPTA fără CUVÂNT e neînțeleasă, prost primită, negândită, inacceptabilă.Continue Reading