Declarație ȘOC: “Cei mai ușor de manipulat sunt cei care se cred nemanipulabili“. Luați-o ca un postulat. Am argumente – studii psihologice, articole scrise de somități etc. – dar nu am să petrec timpul să le caut și nici nu ăsta e sensul postării. TOȚI suntem manipulabili și TOȚI suntem manipulați (da, și subsemnatul). Ca-n orice altceva, primul pas în îndreptarea greșelii este admiterea acesteia. Ca să reducem nivelul manipulării, condiționării trebuie să începem prin a admite că putem fi și suntem manipulați. Solitudinea și multul timp liber la dispoziție m-au transformat într-un analist atent al știrilor și totuși m-am surprins crezând și propagând minciuni. Nu-mi fac proces de conștiință pentru că, așa cum veți vedea, manipulatorii sunt f. buni în metodele folosite și apoi nimeni nu-i perfect și va fi, din când în când, surprins cu pantalonii pe vine.
Continue ReadingDespre politică, fără nume, doar gânduri
În 2007, la divorțul meu, mi-am spus că dacă înțeleg ce se întâmplă, pot preveni o repetare. Așa că m-am întrebat de ce relațiile canadienilor sunt neconfruntaționale în timp ce noi, românii, facem din orice o salată sau un scandal. Nu spun că lipsa confruntației, împinsă la extrem, e mai bună dar a-ți alege bătăliile/certurile este, în viziunea mea, o mare putere. Concluzia mea a fost banală: totul este în cuvinte, în modul în care ei le atenuează, îmblânzesc mesajul în timp ce noi îl îngroșăm, îl apăsăm, îl împingem deseori în absurd doar ca să câștigăm un argument.
De ce marxismul inevitabil eșuează
Dacă oamenii ar consuma doar cât trebuie, ar fi mâncare pentru toți oamenii de pe planetă. În țările dezvoltate +60% din mâncare se aruncă la domiciliu.Dacă oamenii n-ar cumpăra atât de mult, n-am mai strica planeta. Adevărat – chiar e musai să ne schimbăm celularul anual și laptopul la 3 ani, mașina la 6-8 ani? Dacă am merge pe bicicletă, am reduce atât de mult consumul de petrol, am fi mai sănătoși și mai bogați. Dacă firmele n-ar mai urmări profitul, prețurile ar fi mai mici, toți și-ar permite produsele firmelor, n-ar mai fi sărăcie și disparitate economică. Nu-i deloc așa dar sună a naibii de bine.
Continue ReadingIMPORTANȚA IDEALURILOR
Una din aspectele definitorii ale perioadei post-moderne este distrugerea miturilor sociale. Țară, Dumnezeu, familie, națiune, eroi, onoare, bărbăție, feminitate – toate aceste noțiuni au fost împinse în relativism. Mai mult, au ajuns să fie negate și călcate-n picioare sau, pur și simplu, subiect de bășcălie. Mărturisesc că în tinerețe am fost un post-modern. Sufocat de cuvinte goale, bombastice, spuse de activiști, mă temeam de mituri. Erau prea des folosite ca stindard pentru vărsări de sânge sau abuzuri. Acum însă activiștii susțin relativismul, NIMICUL, relativismul. Trăind în America de Nord, scufundat în extrema cealaltă nu pot să ignor faptul că nu avem șanse să rămânem coezivi dacă renunțăm la aceste idealuri.
Continue ReadingPolitica insultelor
… nu este politică deloc. Georgescu și Lasconi se vor înfrunta în turul 2. Îmi doresc să câștige Lasconi – nu pentru că n-ar fi făcut gafe colosale sau e super-competentă ci pentru că alternativa mi se pare mai nepotrivită. Din nefericire, o văd pe Lasconi (USR, campania ei) mergând pe exact același drum care s-a dovedit păgubos și-n SUA dar și-n alte țări și – vă garantez – se va dovedi păgubos și-n Canada, locul unde trăiesc, la următoarele alegeri.
Continue ReadingDe ce li se spune “neo-marxiști”?
Mulți dintre cei supărați de aberația ideologiei care a cuprins societatea curentă folosesc termenul fără să-i înțeleagă rădăcinile. Marxismul a murit în anii 90, nu? Nu. Doar în Est, acolo unde Comunismul ca experiment social își trăise traiul și ne mâncase mălaiul și ficații. În Vest, era bine-mersi și, odată cu căderea Comunismului, lumea a pierdut repulsia față de Marxism și, dimpotrivă, a început să prindă tracțiune, mai ales în mediul universitar. Unul din cinci profesori de la “științe sociale” (care nu prea sunt științe, în sensul că nu măsoară nimic fizic ci emit teorii) se declară în public, cu mândrie, ca fiind marxiști.
Continue Reading“Post-adevăr” sau “minciună ordinară”?
Pe 27 mai se vor împlini 3 ani de când o poveste incredibilă a făcut înconjurul Pământului, preluată din ziar în ziar: Canada e locația unui GENOCID, împotriva elevilor indieni nativi de la școlile rezidențiale. Chiar și părinții mei, din RO, care nu știu prea multe despre Canada, m-au întrebat despre “genocidul din Canada“.
Totul a început cu Rosanne Casimir, Șeful de Trib al Tk’emlúps te Secwepemc, anunțând că radarul de penetrare a solului i-a indicat existența a 215 potențiale morminte de copii indieni, nemarcate. Rețineți acest cuvânt “potențial” și căutați-l în orice poveste legată de “genocidul din Canada“, pentru că e un termen repetat din nou și din nou. În fapt, radarul a descoperit – limita lui tehnică – perturbări ale solului. Până în momentul când acest articol e scris, nicio rămășiță omenească n-a fost descoperită, în ciuda săpăturilor, “potențialul” rămânând neconfirmat.
Continue ReadingGreve care seamănă dar nu răsar
Fermierii protestează. Majoritatea lumii e suportivă cu ei. Chiar și cei de dreapta, care de obicei sunt împotriva acțiunilor sindicale îi aplaudă. Pentru motive total greșite, în urma unor interpretări care se bazează (ca multe altele) pe analogii nepotrivite. Să explic: anul trecut, de exemplu, fermierii olandezi s-au ridicat împotriva guvernului. Deși presa i-a demonizat, mișcarea lor a condus la o ridicare a Dreptei în Olanda. Acum fermierii francezi, români etc. se ridică. E la fel, nu? Nu, pentru că motivația protestelor e complet diferită. În Olanda – dar și în Canada, Australia, Noua Zeelandă – fermierii se împotriveau măsurilor care urmau să le închidă fermele, subzistența. Guvernul, în numele ecologiei, încerca să reducă cu 30-35% cantitatea de fertilizator alocată, care e blamată pentru încălzirea globală. Impunea și alte măsuri – ca închiderea fermelor de vaci ca să reducă metanul din pârțurile vacilor.
Continue ReadingMituri colective. De Crăciun
Am încercat să citesc Homo Sapiens a lui Noah Harari. Acolo am găsit ideea inteligentă – complet inedită pentru mine – despre miturile colective la care ne raliem. Un astfel de mit este, de exemplu, statul național, ideea că o țară = o națiune. E o idee propagată la începuturile secolului al XIX-lea care a prins rădăcini și a condus la formarea statelor naționale. Înainte de aceasta, ideea de Stat nu avea nimic de-a face cu națiunea: un moldovean al secolului al XV-lea nu se simțea mai apropiat de un muntean decât de un polonez deși vorbeau aceeași limbă (Ștefan cel Mare nu avea nici o problemă să-i fure teritoriu lui Vlad Țepeș când acesta era ocupat cu turcii).
[ NOTĂ: Ca mulți alți filosofi înaintea lui, Harari cade în păcatul de a încerca să-și generalize teoria lui care-i perfectă dar are aplicabilitate limitată. Ajunge să cadă în teoria “trezită” că diferențele dintre Bărbat și Femeie sunt tot un mit și nu o realitate biologică și evoluționară. Deși îi înțeleg motivele – vrea să fie creditat cu descoperirea “Dopului Cosmic” (cum spunea un prieten), a Teoriei Unificatoare care explică totul – eu trăiesc zilnic această inepție, mi se bagă pe gât boala mintală a transsexualilor. Ajuns aici m-am oprit din lectură. ]
Continue ReadingÎmbrăcăminte feminină musulmană
Circula o glumă: cică un băiat arab, aflat la plimbare cu tatăl său, îl întreabă:
– Tată, de ce purtăm sandale și nu pantofi?
– Pentru că nisipul deșertului ar intra în pantofi tot timpul. Dar din sandale e ușor să scapi de nisip.
– Dar de ce purtăm aceste eșarfe albe pe cap? întreabă fiul din nou, după câteva minute.
– Pentru protecție la soarele deșertului care e nemilos, ca să nu faci insolație.
– Dar acest veștmânt lung și alb în loc de costum sau blugi?