În bunul obicei ale poveștilor autohtone, totul nu fusese decât o confuzie și o neînțelegere. Fără izbituri și amenințări cu moartea, am fi râs toți. Aparent, prietenii mei făcuseră un bairam monstru în prima seară de vacanță. Domnul profesor universitar îi admonestase și îi pusese sub cauțiune, pentru că el era venit la odihnă în timp ce pentru colegii mei odihna era sacrilegiu. Pentru desfășurarea în condiții optime a activităților sportive îi erau necesare opt ore de somn odihnitor (acum, la 50, subscriu la punctul lui de vedere). Cauțiunea a funcționat, pentru că prietenii mei mă scărpinau mereu la ceafă (metaforic vorbind) când încercam să dau muzica mai tare. Problema fusese că această admonestare nu fusese trimisă și unui alt grup de tineri dezlănțuiți care celebrau și ei prima seară de libertate. Cum se spune acum “They did not get the memo“. Domnul profesor universitar, fără să mai facă investigații, a vrut să stârpească muzica și distracția de la rădăcina beregăților noastre. Alcoolul pe care îl consumase îi fusese sfetnic de nădejde. De-ar fi reușit să treacă dincolo de ușă, ar fi avut liniște cu certitudine pentru că pușcăriile observă o oră strictă de „stingere”.Continue Reading