Vacanța de iarnă – 3

Fun

Evenimentul principal, cel care m-a apropiat extrem de mult de moarte, deși la vremea respectivă nu realizasem aceasta, s-a petrecut câteva zile mai târziu… sau poate noaptea următoare sosirii. În acele  condiții, timpul își pierdea semnificația: la 17 ani zilele, lunile sau chiar anii nu au multă semnificație. La fel e și la 70-80 (mi s-a spus)

Într-una din camere se încinsese o partidă de poker. Cum jocurile de noroc, cele pe bani (și nu se juca pe chibrite), erau interzise, ușa la cameră fusese închisă, cei care doreau să intre fiind siliți să se identifice și să se jure pe roșu că nu-s securiști.Continue Reading

Vacanța de iarnă – 2

Fun

De la Bacău, dacă-mi amintesc bine, am plecat direct spre Vatra Dornei. Oftând, cu sufletul ars, eram foarte pregătit pentru o petrecere cu băutură la discreție. La Vatra, foștii mei colegi erau găzduiți la o vilă-pensiune, unde se amestecau (nenatural) tineri scăpați la băutură cu  familii sosite la ski. Petrecerile s-au succedat una după alta dar fără nimic excepțional. Pe la mătușa mea treceam pentru un duș, poate o farfurie de mâncare, apoi înnoptam pe un pat dintr-una din cele 3-4 camere ale foștilor mei colegi. Am sesizat o oarecare stângăcie în comportamentul acestora dar îmi spuneam că de multe ori citesc prea mult în atitudinile celor din jur, că sunt prea suspicios. Continue Reading

Când eram cât pe ce să mor

Fun

Ca un om bătrân ce sunt mă încălzesc adesea cu povești din trecut. Pe de altă parte, ca un om tânăr ce sunt, mă laud cu nebuniile tinereții și sper să le repet într-o altă formă. Am adunat un set de tâmpenii amuzante – cel puțin așa mă asigură reacția prietenilor, deși e posibil ca ei să se hlizească numai la excitarea cu care povestesc aceste istorioare.  
În ciuda riscului de deces intrinsec unor pățanii, nu cred că sunt povești despre moarte, ci despre viață, despre prea multă viață. “Viața trăită din plin implică riscul unui deces timpuriu“.Continue Reading

Corecție

În trenul spre București, pe coridor, puțea a urină. Nu era cum să nu miroase astfel, având în vedere că atunci când trăgeai apa nu curgea nimic. La asta se mai adăuga și efectul trecerii prin WC a celor care n-au făcut armata și deci nu erau buni la țintă.

Plimbându-mă prin București, treceam pe străzi cu clădiri vechi și mă bucuram de ele. Visarea îmi era întreruptă, ici și colo, de câte o zonă cu un puternic miros de urină, adeseori câte o pată marcând pe caldarâm locul ușurării cuiva și a crispării mele.Continue Reading

Nu sunt Michelangelo, bine?!

Fun

Da, viaţa mi-a dat un mare coş cu multe fructe şi printre ele strecurate multe lămâi. Dar, recent, am realizat că, în loc să-mi fac cu ele un gin-şi-tonic sau ceva creativ (cum făcea o duduie pe un site deşucheat), eu le tai, le spintec şi folosesc fiecare felioară să mă frec la ochi. Gata ! De azi schimbăm pagina şi am să punctez aici şi multele lucruri bune şi vesele cu care mă întâlnesc… şi dacă nu prea bune, pun mâna pe rangă şi le îndrept pe loc.

Există lucruri pe care un bărbat n-ar trebui să le facă. Dacă, totuși, le face, n-ar trebui niciodată să vorbească despre ele. Acesta NU este unul din acele lucruri. Este povestea vopsitului deck-ului.Continue Reading