Vacanța de iarnă – 3

Fun

Evenimentul principal, cel care m-a apropiat extrem de mult de moarte, deși la vremea respectivă nu realizasem aceasta, s-a petrecut câteva zile mai târziu… sau poate noaptea următoare. În acele  condiții, timpul își pierdea semnificația: la 17 ani zilele, lunile sau chiar anii nu au multă semnificație.

Într-una din camere se încinsese o partidă de poker. Cum jocurile de noroc, cele pe bani (și nu se juca pe chibrite), erau interzise, ușa la cameră fusese închisă, cei care doreau să intre fiind siliți să se identifice. Continue Reading

Vacanța de iarnă – 2

Fun

De la Bacău, dacă-mi amintesc bine, am plecat direct spre Vatra Dornei. Oftând, cu sufletul ars, eram foarte bine pregătit pentru o petrecere cu băutură la discreție. La Vatra, foștii mei colegi erau campați într-o vilă-pensiune, o alăturare nenaturală de copii scăpați la băutură, cu  familii decente sosite la ski. Petrecerile s-au succedat una după alta dar fără nimic excepțional. Pe la mătușa mea treceam pentru un duș, poate o farfurie de mâncare, apoi înnoptam pe un pat dintr-una din cele 3-4 camere deținute de foștii mei colegi. Am sesizat o oarecare stângăcie în comportamentul foștilor colegi dar de multe ori citesc prea mult în atitudinile celor din jur, în subtext și mă blamez că sunt absurd, că sunt prea feminin, suspicios. Și ce dacă se confirmă tot ce-am citit?! Asta nu mă exhonerează de vina de-a fi citit printre rânduri!Continue Reading

Când eram cât pe ce să mor

Fun

Ca un om bătrân ce sunt mă încălzesc adesea cu povești din trecut. Ca un om tânăr ce sunt mă laud cu nebuniile tinereței și sper să le repet într-o altă formă, încă și mai șocantă. Oricum ar sta problema, am adunat un set de tâmpenii amuzante – cel puțin așa mă asigură reacția prietenilor, deși e posibil ca ei să se hlizească numai la excitarea cu care povestesc aceste istorioare.  Ei se vor plictisi, bineînțeles, citind aceste povestiri pe care le-au auzit depănate cu lux de amănunte de un număr de ori.

Nu, în ciuda riscului de deces intrinsec unor pățanii, nu cred că sunt povești despre moarte, ci despre viață, despre prea multă viață care, evident, implică riscul unui deces timpuriu.Continue Reading

Corecție

În trenul spre București, pe coridor, puțea a urină. Nu era cum să nu miroase astfel, având în vedere că atunci când trăgeai apa nu curgea nimic. La asta se mai adăuga și efectul trecerii prin WC a celor care n-au făcut armata și deci nu erau buni la țintă.

Plimbându-mă prin București, treceam pe străzi cu clădiri vechi și mă bucuram de ele. Visarea îmi era întreruptă, ici și colo, de câte o zonă cu un puternic miros de urină, adeseori câte o pată marcând pe caldarâm locul ușurării cuiva și a crispării mele.Continue Reading

Nu sunt Michelangelo, bine?!

Fun

Da, viaţa mi-a dat un mare coş cu multe fructe şi printre ele strecurate multe lămâi. Dar, recent, am realizat că, în loc să-mi fac cu ele un gin-şi-tonic sau ceva creativ (cum făcea o duduie pe un site deşucheat), eu le tai, le spintec şi folosesc fiecare felioară să mă frec la ochi. Gata ! De azi schimbăm pagina şi am să punctez aici şi multele lucruri bune şi vesele cu care mă întâlnesc… şi dacă nu prea bune, pun mâna pe rangă şi le îndrept pe loc.

Există lucruri pe care un bărbat n-ar trebui să le facă. Dacă, totuși, le face, n-ar trebui niciodată să vorbească despre ele. Acesta NU este unul din acele lucruri. Este povestea vopsitului deck-ului.Continue Reading