Amintiri din ȘCOALA VESTICĂ – I

Fiul meu, Gabriel, este în clasa a IX-a, la un liceu prestigios din Ottawa, Canada – All Saints High-School. Înainte de aceasta, în ciclul primar – care, în Canada, durează 6 ani – a trecut pe la 2 școli. A fost diagnosticat cu Asperger – la limită – și i s-a alocat un plan individual de învățământ. Vom vorbi și despre acest diagnostic – care li s-a părut absurd tuturor românilor care l-au cunoscut. E un copil bun și sârguincios și are rezultate școlare de nivel „academic”. End of School PartyPrin viața lui scolară, prin multele profesoare pe care le-a schimbat în ciclul primar, prin implicare directă și constantă, am avut un contact direct cu sistemul. Prin conversații cu alți părinți – români, canadieni, americani – am adunat impresiile acestora, satisfacțiile și insatisfacțiile lor. Am colecționat articole scrise de profesori, psihologi și sociologi, susținute cu statistici oficiale, în care mi-am regăsit frustrările și analizele. Continue reading “Amintiri din ȘCOALA VESTICĂ – I”

Amintiri din SCOALA ROMÂNEASCĂ

Îmi amintesc cu plăcere de învățătorul meu, domnul Romanescu. Era aspru – nu ne lăsa să vorbim între noi, să ne prostim în timpul orelor – dar nu era isteric, nu făcea crize, nu ne smulgea părul. Din când în când, profitând de un arătător lung ca o lance medievală și de clasele extrem de mici de la școala Nr. 12, dacă nu erai atent, te lovea ușor peste țeastă. Nimeni nu se supăra – colegii râdeau iar cel vinovat ridica spre dnul Romanescu o privire de vițeluș.Îmi amintesc că, după ce-a frunzărit rapid abecedarul, a rugat părinții să cumpere Contesa de Segur – Povești și un anume volum din colecția Povești Nemuritoare. Poveștile ne motivau mult mai mult să citim decât informații serbede, cum ar fi aceea că „Ana are mere” (deși, fiind vremea comunismului, cu penurii, era o realizare pentru Ana).

Continue reading “Amintiri din SCOALA ROMÂNEASCĂ”

Manifest pentru ipocrizie

Îmi amintesc de o “doamnă” care insista acum vreo doi ani, pe un site de dating, să avem un chat. Am îndemnat-o, pentru a-mi economisi timpul, să o luăm încet, să se prezinte în email pentru că diferența de fus orar dintre Ottawa și București face dificilă o comunicare directă. Ea îmi lăsa mesaje offline, insistând pentru chat. Într-o zi am uitat să mă “ascund” pe chat-ul site-ului și, ca un uliu “doamna” s-a năpustit asupra mea. M-a informat că abia a ieșit din duș.Spala-ti gura murdara Continue reading “Manifest pentru ipocrizie”

Când era cât pe ce să mor (Revelație)

Da, am tăcut o bună bucată de timp. Să zicem că n-am fost în formă, în formă de măscărici și n-am vrut să vă încarc cu jalea mea ciclotimică. Dar „Show Must Go On” așa că mi-am șters mucii, mi-am pus tichia cu clopoței, papucii curbați, și uniforma de bufon, extrem de colorată, costum potrivit cu subiectul: Revelații Religioase.

Winter Highway
Poza furata cu nerusinare de pe web

Continue reading “Când era cât pe ce să mor (Revelație)”

Blestemul locului unde ești în siguranță

Fie că am aflat și îl știm sau nu, toți avem un asemenea loc. Un loc în care dacă ajungem, totul va fi bine. Psihologii îl folosesc și te sfătuie să te duci în acel loc dar numai cu mintea. Poate fi o insulă tropicală, niște codri adânci, o cabană sau casa de la țară a bunicilor. Ce se întâmplă însă dacă faci prostia și călătorești cu trupul în acel loc sacru și sigur?! Continue reading “Blestemul locului unde ești în siguranță”

dumnezeul mic

Este Dumnezeu atât de mic încât se supără dacă mănânci o prăjitură în zi de post?! Este Dumnezeu atât de irascibil încât se supără dacă ții post joi și nu vineri?! Este Dumnezeu atât de meschin încât nu primește în Rai copiii care mor înainte de a fi botezați și îi condamnă la Purgatoriu pe cei născuți înainte de Iisus?! Continue reading “dumnezeul mic”

Corecție

În trenul spre București, pe coridor, puțea a urină. Nu era cum să nu miroase astfel, având în vedere că atunci când trăgeai apa nu curgea nimic. La asta se mai adăuga și efectul trecerii prin WC a celor care n-au făcut armata și deci nu erau buni la țintă.

Plimbându-mă prin București, treceam pe străzi cu clădiri vechi și mă bucuram de ele. Visarea îmi era întreruptă, ici și colo, de câte o zonă cu un puternic miros de urină, adeseori câte o pată marcând pe caldarâm locul ușurării cuiva și a crispării mele. Continue reading “Corecție”

Multitasking sau ADHD

Spunem „Bună ziua. Ce mai faci?”. Apoi, înainte de răspuns, scoatem celularul și verificăm email-ul, si Facebook-ul, ca gestul să fie mai productiv (o facem, în medie, spune un studiu recent, cam de 150x pe zi). Interlocutorul ne răspunde dar noi ne îndreptăm spre TV și-l deschidem. „Ai văzut că l-au prins pe Hayssam?!” spunem noi deși celălalt ne povestește cu cine s-a întâlnit peste zi (și, în mod cert nu s-a întâlnit cu Hayssam; altfel ar fi la ProTV făcând o relatare, nu lângă noi). Dăm TV-ul mai încet și punem niște muzică pe laptop. Continue reading “Multitasking sau ADHD”

Ce m-a învățat “reality TV”? – 2

Kitchen Nightmares – Gordon RAMSAY Gordon Ramsay

Continui cu lecțiile primite, de data aceasta de la Gordon Ramsay. Așa cum spuneam, aceste lecții le-am învățat după primele 2-3 episoade… dar inerția a fost mare. Episoadele decurg cum urmează. Gordon, unul din cei mai de succes bucătari și restauratori din lume, încearcă să insufle o nouă viață în restaurante în pragul falimentului. Continue reading “Ce m-a învățat “reality TV”? – 2″